Prietenie

“Îi telefonam imediat când ajungeam la Paris şi el mă întâmpina cu multă prie­tenie. Ne plimbam împreună noaptea. Ne plimbam şi discutam… Şi el, care aproape devenise un fel de pustnic, era pasionat de poveştile mele despre moravuri şi femeile africane. Cu omul ăsta care scria atât de pesimist, puteai să te strâmbi de râs!”

– Neagu Djuvara despre Cioran, de aici

Mi-e greu să cred că în ziua de azi mai găseşti pe cineva cu care să discuţi plimbându-te noaptea prin oraş. Oraşul e la fel de îmbâcsit ca oamenii, apoi, chiar dacă ai găsi un specimen, ar trebui să bei ceva ca să fii cu adevărat sincer.

Păcat. Era o vreme când trebuia să fii genial ca să te simţi singur între oameni.