Jocuri

Când eram mic, îmi închipuiam că realitatea din jur nu era decât o pânză bine aşezată peste lucrurile adevărate. Şi dacă i-aş găsi colţul şi aş trage de el, aş vedea adevărul: că oamenii din jurul meu nu-s decât nişte necunoscuţi care mă ţin captiv într-o realitate care lasă impresia de frumos.

Alteori, mă plimbam pe stradă închipuindu-mi că-s invizibil precum îndrăgostiţii din “M-am hotărât să devin prost”.

Mai nou mă fac că m-am trezit în viaţa altcuiva. Că mă trezesc într-o cameră străină, că nu cunosc pe nimeni din jurul meu, că ajung prima oară la muncă trecând pe lângă clădiri văzute pentru prima oară. Iar la finalul jocului mă întreb dacă îmi place viaţa acestui necunoscut.