Prietenia la servici

Cam la o lună după ce m-am angajat la firma la care lucrez acum, am primit o ofertă financiară dublă de la alta. Am refuzat politicos. Nu pentru că banii nu erau importanţi pentru mine, ci pentru că mă simţeam foarte bine printre oamenii cu care lucram. La momentul acela credeam că cel mai fain lucru e să fii prieten cu colegii tăi.

Recent mi-am schimbat părerea. Nu mai cred că-ţi face bine să fii prieten foarte bun cu cineva din echipă.

În primul rând, există posibilitatea ca petrecând atât de mult timp împreună să vă certaţi la un moment dat. Pe un prieten îl poţi ocoli, pe un coleg de muncă nu.

Apoi, când te apropii de cineva începi să-ţi permiţi mai multe cu el şi el cu tine. Şi la un moment dat, când unul întinde coarda iar celălalt e nefutut de 3 săptămâni lucrurile ar putea lua o turnură nu tocmai plăcută. Şi again, pe un prieten îl poţi ocoli, pe un coleg de muncă nu.

Şi nu-i vorba doar de ocolit. Cred că trebuie să fim protejaţi de o aură de respect, seriozitate şi profesionalism când încercăm să facem ceva pentru care suntem plătiţi. Nu spun că ar trebui să devenim acri şi serioşi. Pur şi simplu să păstrăm distanţa, să ne cunoaştem limitele când suntem în acele 8 ore magice şi să ieşim mai puţin în grupuri foarte mici şi mai mult cu întreaga turmă când se simte presiunea grupului şi fiecare îşi ştie locul.