Amintiri dintr-o primăvară

Şi stau în pat, pus “la încărcat”. Asta fac prima oară când ajung de la lucru. Sting neonul mare, las doar becul de lângă uşă, rog colegii de cameră să coboare volumul şi mă bag sub plapumă pentru o oră.

Dar nu adorm din prima. Pentru câteva minute îl aud pe Al Bundy dat mai încet pe laptopul lui Benji, colegii vorbind în şoaptă şi pacea din jur. Sute de studenţi, în camerele lor, cu treburi mai mult sau mai puţin mărunte.

Mâine e weekend. Am să ies la cafea cu o prietenă veche; m-aş putea duce la film, la teatru, sau noaptea aş putea transpira pe muzica din Janis. Când se va lăsa căldura vom putea ieşi pe terase la o limonadă. Sau poate voi cunoaşte o tipă ce va râde tot timpul şi ne vom pupa prin Cluj ca doi adolescenţi. Aş putea să-mi iau o bicicletă să mă plimb cu colegii. Sau să mă duc la înot. Să mai trec pe la bibliotecă, să-mi iau o carte ce miroase frumos şi s-o citesc liniştit în bârlogul meu.

***

Ar trebui să apreciem mai mult pacea. Bucuria că oamenii ce se pun la somn în clădirile din Cluj nu ştiu de grija obuzelor, pomii înfloresc şi tinerii au timp să facă dragoste.