Cu dedicaţie

Cine mă cunoaşte mai bine, ştie că sunt o persoană care uneori gândeşte cu voce tare. Doi colegi de la lucru s-au prins, apostrofându-i pe cei care încearcă să-mi răspundă la întrebări cu: “Lasă-l mă, că acum întoarce situaţia pe toate părţile, nu te-a întrebat pe tine”.

Şi în multe şedinţe de unul singur, mai scoteam câte un lucru pe care vroiam să-l fac în viitor. Şi aproape de fiecare dată, se găsea unul să-mi zică “Nu poţi”, “N-o s-o faci niciodată”, “Eşti prost”, “Eşti slab”, “Cine pula mea te angajează pe tine?”, “Cine o să-ţi dea atâţia bani?”, “Tu nu vezi cum arăţi?”, “Nu ştii nimic”, “Ai lucrat la bandă”.

Şi ce mi se pare mie super enervant, e că atunci când reuşeşti, cei care ţi-au zis că nu poţi tac mâlc, se cacă pe ei şi se fac că nu văd. Unul nu vine să-ţi spună: “Coaie, m-am înşelat. Ai avut dreptate, îmi cer scuze că am fost un dobitoc şi am încercat să te opresc”.

Acelora, în cazul în care citesc acest articol, le spun: am reuşit chestia aia pe care ziceam că o fac. Şi n-am făcut-o pentru tine, futu-te-n gură, am făcut-o pentru mine.

Şi în anul ce vine, o să fac tot posibilul să nu mai dau ochii cu tine. Pentru că sunt în lume oameni care atunci când le spui ceva te ridică la cer şi-ţi zic că e posibil, oameni care nu-s invidioşi pe succesul tău pentru că au şi ei succesele lor şi nu sunt frustraţi ca tine. Oameni care-ţi mulţumesc când îi ajuţi, oameni care te lasă să înveţi atunci când vrei să înveţi.

Şi mi-e ciudă s-o spun: uneori ai reuşit să mă convingi că nu sunt în stare să fac acel lucru. Dar chestia aia, aia ce ziceam că o s-o fac? Am făcut-o futu-te-n gură. La mulţi ani! Crăciun fericit!