De ce am renunţat la Facebook

Au trecut mai bine de 2 luni de când mi-am dezactivat contul de Facebook. Unii s-au repezit la mine că le-am dat unfriend, alţii zic că e doar un alt moft de al meu de scurtă durată. Pentru că m-am decis să încerc o documentare a ceea ce fac în acest an pe blog, o să scriu mai jos de motivele care m-au determinat să renunţ la Facebook, lucrurile care o să-mi lipsească şi dacă am înnebunit fără el.

Quit-Facebook

Motive pentru care am renunţat la Facebook

1. Timp mort folosit inutil. De fiecare dată gând mă găseam în situaţia de a nu face nimic, mă uitam pe Facebook. În pauze la muncă mă uitam pe Facebook, când ajungeam acasă mă uitam pe Facebook. Dincolo de faptul că vegetam ca o legumă, ceea ce citeam nu mă făcea deloc să devin un om mai bun.

2. Timpul meu e timpul meu. Nu vreau ca şeful meu să ştie că înainte să vin la muncă am chefuit până la 5, nu vreau ca rudele mele să-mi citească toate statusurile şi nici fostele să ştie ultimul club în care am ieşit. Înţeleg că lumea nu intră pe Facebook să-mi citească mie statusurile, dar s-a întâmplat nu o dată ca oameni nepotriviţi să afle lucruri nepotrivite.

3. Nu mă interesează ce fac alţii. Nu vreau să-mi pese ce a făcut X. Să te fută grija de ce fac alţii e trist de tot. Nu vreau să ajung un om de genul ăla. Nu-mi pasă ce pui a gătit Y, nici faptul că Z tocmai a făcut o fotografie banală unei băuturi banale pe o terasă la fel de banană. Nu vreau să văd cât de bine arată o fostă ce mi-a dat papucii şi nici laudele snoabe ale unui om pe care nu-l suport.

4. Nu-mi place cum mă simt când folosesc Facebook. Sunt om şi uneori când scroll-uiesc pe Facebook trec prin diferite stări de rahat: invidie, scârbă, dezamăgire ş.a.m.d. Nu vreau să fiu un om care simte astfel de lucruri de 3 ori pe zi.

Ce lucruri o să-mi lipsească

  • zilele de naştere ale prietenilor. Da, îmi plăcea să nu fiu forţat să memorez zilele de naştere ale cunoscuţilor.
  • search-ul gagicilor. Era util să vezi cum arăta tipa pe care ai agăţat-o în noaptea de dinainte înainte s-o inviţi la o cafea.
  • statusurile oamenilor inteligenţi. Printre prietenii de pe Facebook aveam câţiva care chiar postau chestii utile. De ei îmi pare cel mai rău. Pentru că odată demult asta era Facebook pentru mine: posibilitatea să urmăresc nişte oameni faini pe care n-am avut plăcerea să-i cunosc personal.
  • prieteni de departe. Unul pleacă în Londra, altul e demult în Spania. Îmi plăcea să le văd fotografiile şi să ştiu că sunt bine.

Cum sunt acum

Aşadar, după 2 luni fără Facebook simt că am pierdut ceva? Nu. Mi-am activat la începutul lui ianuarie contul ca să iau nişte zile de naştere pentru prietenii mai apropiaţi(dacă chiar contează înseamnă că ar trebui să mă forţez să le memorez zilele de naştere) şi uitându-mă pe wall am realizat că n-am pierdut nimic. Aceleaşi statusuri inutile şi pseudo-filozofice cu care am fost obişnuit. Nu mulţumesc.

Singurele surse de informare au rămas următoarele:

Quora | Hacker Newsletter | The hunger | Wayback Letter | Zoso

Dar aşa e pentru mine. Poate altora nu le-ar plăcea. N-am spus nimănui că m-am lăsat de el şi n-am încercat să conving pe nimeni să renunţe. Fiecare e responsabil de timpul lui. Dar pentru mine? A fost o decizie pe care trebuia să o iau acum un an.