M-am apucat de alergat

running woman

În urmă cu o jumătate de oră mi-am încheiat prima şedinţă de alergat împreună cu bunul meu prieten Oro şi mă simt extraordinar. Să nu credeţi că-i o chestie de an nou. E adevărat că plănuiam anul acesta să mă apuc de alergat, însă niciodată n-am simţit că am timpul necesar, spaţiul necesar, pantofii potriviţi, starea potrivită ş.a.m.d. Şi în felul acesta tot amânam pe primavară-vară. Doar cum să alergi pe vremea asta eşti nebun?

Însă ieri în timp ce veneam de la cumpărături a trecut un tip pe lângă noi alergând. Şi asta a fost tot. O jumătate de oră mai târziu eram în Polus cumpărându-mi echipamentul potrivit.

De obicei pe vremea asta dormeam ca să-mi revin de la servici. Acum mă simt de parcă tocmai m-am trezit de dimineaţă şi mi-am terminat de băut cafeaua. Wonderful feeling :)

later edit: Citind titlul articolului mă bucur să văd că l-am scris odată. Ştiţi când mi-a venit ideea că ar trebui să încep să alerg? Anul III, semestrul 2. Au trebuit să treacă 2 ani până să încep să trec la fapte. Şi asta e o lecţie dură. Îmi spune cât de mult timp durează să ajungi la ziua de mâine pe care o tot pomeneşti când vine vorba de obiceiuri sau scopuri.