Despre recomandări și munca în IT

Zilele trecute mă sună un prieten ca să mă întrebe dacă nu pot să-i dau o recomandare unei tipe pentru training-ul de PHP pe care-l organizează firma noastră. Fata terminase chimia, găsise un post de farmacistă, însă nu dorea să lucreze pe 15 milioane. Auzise că în programare se câștigă bine, așa că s-a înscris la altă facultate cu speranța de a lucra cândva în IT. Câteva observații aș dori să fac vizavi de această întâmplare:

  • eu nu dau recomandări. Deși anul trecut am ajutat 3 oameni să se angajeze, din care 2 în IT, de felul meu nu dau recomandări. În primul rând, nu am greutatea necesară de a da recomandări. Numele meu nu spune nimic, iar dacă spune, cu siguranță mesajul nu e “tipul ăsta ar trebui băgat în seamă când recomandă pe cineva”. Cei trei oameni pe care i-am recomandat anul trecut, au fost recomandați pentru că mi s-a cerut: “Hei, nu știi pe cineva care …?”. Întâmplarea a făcut să știu. Însă dacă s-au ales cu un contract a fost doar datorită inteligenței lor, nicidecum prin intervenția divină a lui Andrei Boar.
  • în lipsa unei experiențe, o recomandare nu face nimic. Fata mi-a cerut o recomandare ca să aibă o șansă în plus. Însă mediul IT, fiind mai tânăr, nu funcționează după aceleași principii adânc înrădăcinate în restul mediilor din România. Nu trebuie să cunoști pe cineva ca să fii băgat în seamă. Dacă ești priceput, lumea se va bate pentru tine, dacă nu, nu. Bineînțeles, de câte un chel gras și incompetent băgat pe pile mai dai și pe la case mai mari, însă ăștia sunt rari de tot.
  • lipsa pasiunii duce la mediocritate și nefericire. Fata în cauză are un logodnic ce lucrează ca director pe la nu-știu-ce mall. Câștigă bani frumoși, însă trage prea mult pentru ei, și intenționează să-și caute altceva chiar și pe bani mai puțini. Deși are un astfel de logodnic, fata nu și-a învățat lecția: că banii or fi ei importanți, dar nu sunt cei mai importanți. Vine o zi când realizezi de ce lumea te plătește atât de bine. Atunci, ar fi bine ca meseria pe care o faci să-ți placă. Pentru că dacă nu-ți place n-o să tragi tare ca să fii printre cei mai buni și nici n-o să fii împlinit sufletește. Pe lângă asta, nu știu câți bani poate face un angajat demotivat și mediocru.