Un nou început

Prin clasa a V-a, citisem o carte de Michel Zevaco, Regina Vagabonzilor. Recunosc, o începusem atunci pentru că avea o copertă cu niște cărți de joc și speram ca citind-o, să aflu tainele cititului în cărți. N-a fost să fie. În schimb, cunoscusem un personaj Mountaban. Și înainte să mă las cucerit de bunătatea sufletului acestuia, m-a sedus ideea de a sta de unul singur într-o mansardă. Din acel moment mi-am păstrat ascuns un vis, să locuiesc singur și cândva să găsesc și eu o Primerose. Primul vis mi s-a împlinit: m-am mutat în chirie. De unul singur. Unii spun că o să mă plictisesc. Habar n-au cât de mult se înșeală :)

În primul rând, vreau să mă bucur de liniște. Ieri noapte am dormit ca un prunc în prima lui noapte pe pămânântul ăsta. Liniștea, parcă era vară primară cu noaptea din mijlocul unei veri la sat. Mi-a lipsit asta.

Vreau să-mi continui dezvoltarea mea personală. Au fost atâtea lucruri pe care am vrut să le fac, dar trăitul în comun și comoditatea personală m-au împiedicat. Acum nu mai am nicio scuză. Vreau să mă apuc de sport în mod serios, primul pas l-am făcut deja. Vreau să mă trezesc la 6 dimineața, să meditez, să mă las de fumat, de vicii inutile, să fac din nou experimente personale. Pentru că viața e prea scurtă ca să te întrebi într-un târziu cum ar fi fost dacă.

Vreau să-mi recâștig timpul personal. Eram în Germania săptămâna trecută în interes de serviciu și traiul oamenilor de acolo mi-a deschis cumva ochii. S-a întâmplat să citesc asta atunci și m-a făcut să mă întreb: oare n-ar trebui să mă opresc? Am tras atât de mult la muncă în ultimii doi ani încât am început să n-am timp de oameni dragi. Săptămâna trecută am încheiat al 3-lea început consecutiv dintr-o relație din același motiv: n-am avut timp nici de film, nici de ieșit în oraș nici de alt lucru normal și plăcut pe care îl face orice om obișnuit. Regret? Deloc. Mă uit cu satisfacție la tot ce am făcut în acești ani și am știut de la început ce preț o să plătesc, lucru pe care mi l-am asumat. Însă acum a venit timpul să o las mai moale și să-mi folosesc timpul liber așa cum vreau eu. N-am mai citit o beletristică de aceiași 2 ani, n-am mai scris aici de ceva vreme, n-am mai ascultat Dylan sau Cohen de muult timp.

E timpul pentru o schimbare pe care să mi-o asum din nou. Să sperăm că va fi una bună :)