Heltai, Cluj

În Heltai nu se vorbește direct în românește. Toată lumea își cere scuze și îți mulțumește în maghiară. Cum intru cu E. și gașca, ne așezăm la ultima masă de pe terasă. Sunt deja beat și dau papucii prin mesaje la ultima gagică. Sunt porc. Îmi cer scuze spunându-i că n-a fost cu intenție, doar cu direcție. Dobitoc ce sunt.

934138_564771200230348_15870757_n

Înăuntru se cântă la vioară muzică populară ungurească. Îmi place, mi se face dor să dansez, mă rup puțin, dar mă opresc. Nu sunt destul de amețit să-i fac pe toți la dans. E. insistă într-o română bătută măr: “Mei, tu ești profesionist. Arată-le!”. Dar nu, mergem la unguroaice. Am un challenge să combin o tipă folosindu-mă de cuvântul “mulțumesc” în maghiară. Nu-mi iasă. Însă folosind doar cuvântul ăsta mă aleg cu un pahar de bere și o țigară. Am zis că nu mai fumez, dar azi am dreptul, mi-a dat iubita papucii.

E. îl aduce pe Șoni să-mi cânte să dansez. Șoni îmi cântă orice, dar nu afară că fac gură vecinii. Bem bere, mâncăm pâinte cu unsoare și ceapă și învățăm vulgarități în maghiară.

În Heltai nu se vorbește direct în românește. Toată lumea își cere scuze și îți mulțumește în maghiară.