Munca dulce de birou

După articolul trecut, cineva mă întreba ironic cât de grea poa’ să fie munca de birou? Că doar…stau.office_work

Disclaimer: Pentru cine nu știe, lucrez ca programator full-time. Marea majoritate a timpului mi-o petrec stând ca un pește șef la birou. Deasemenea acum 2 ani am lucrat câteva luni la Nokia la bandă, 12 ore pe zi de stat în picioare cu 5 pauze pe zi, ulterior scăzute la 3 pentru că cineva s-a gândit că așa va crește productivitatea și vacile vor da mai mult lapte.  Am mai avut ocazia să mai fac și muncă cu câte o lopată(da, nimeni nu crede că pot ridica o lopată, circulă legenda că o dată am încercat să ridic una și a început să mă bată.)

Pentru că am văzut ambele fețe ale muncii am puțin dreptul să spun că munca de birou e de rahat. Mă rog, nu chiar, dar miroase a unul. Nu vreau să dau detalii, citiți infographic-ul ăsta.

Uneori când vin acasă am privirea încețoșată, mă cert cu oricine, am o poftă teribilă de somn, adesea mă dor încheieturile și amân să fac și cea mai măruntă treabă. Chestiile astea nu mi se întâmplau când slugăream la Nokia.

Dacă mai ești și programator adesea te confrunți cu rahaturi mici/frustrante și te enervezi că nu le dai de cap. Trebuie să iei câte o decizie la fiecare 10 minute.  Și luatul atâtor decizii de bagă-n “ego depletion” și anume starea de oboseală psihică în care nu mai poți lua nicio decizie(citiți despre asta, aici și aici). Și starea asta e cea mai urâtă chestie pe care o urăsc legată de munca la birou.

Apoi, nu poți lucra mult pe un timp îndelungat că dai într-un burnout de nu mai ieși din el o lună de zile.

Cam așa e cu munca domnească de la birou. Și înainte să acuzați pe cineva că ia prea mulți bani și stă numai la birou, e bine să vă gândiți că nimeni nu te plătește mult ca să stai.