Generația oamenilor incapabili să scrie

“Dacă oamenii nu pot scrie bine, înseamnă că nu pot gândi bine. Iar dacă ei nu pot gândi bine, asta înseamnă că altcineva o va face pentru ei.”

George Orwell [sursa]

Odată eram prin cămin să ajut niște prieteni să golească niște pet-uri de Albacher. L-am întrebat pe X care-și căuta de lucru dacă a încercat să-și pună CV-ul la firma F. Mi-a spus că l-a pus de vreo două ori, dar n-a primit niciun răspuns. Împins de la spate de hameiul care-și făcea loc în mintea mea king size, m-am oferit să-i scriu eu scrisoarea de intenție și să aplice încă o dată.

A doua zi cei de la firma F. l-au chemat la interviu. N-am scris mare lucru, doar am subliniat cât de mult vrea să învețe prin faptele pe care le-a făcut în anumite circumstanțe.

N-a fost prima scrisoare de intenție pe care am făcut-o pentru cineva. Cred că am mai făcut chestia asta de vreo 3 ori până acum. Am avut și ocazia să citesc scrisori de intenție copiate de pe net și modificate doar cu numele.

Nu cred că toată lumea ar trebui să fie un al doilea Nabokov, însă în momentul în care nu poți să scrii de ce vrei să mergi la o firmă, deși tu vrei asta din tot sufletul, atunci ai o problemă serioasă. Și nu cred că oamenii pe care i-am ajutat sunt cazuri singulare, ci e un fenomen care-l găsești la majoritatea tinerilor: pur și simplu nu pot să scrie argumentat și logic.

Și nu-i vorba doar de scris și de citit: ci de efectul pe care îl are lipsa acestora asupra oamenilor. Am lucrat odată cu o absolventă de facultate care era incapabilă să-mi spună în cuvinte simple ce aveam de făcut. Altădată o studentă la litere mi-a trimis un afiș de printat în care peste tot a pus spațiu înainte și după virgulă.

Mă întreb a cui e vina că am ajuns fără locuri de muncă incapabili să ne scriem propria scrisoare de intenție? Și ce e de făcut? Pentru că ne place sau nu, angajații buni știu întotdeauna să formuleze o problemă sau un răspuns.