De ce e trist să-ți dai check-in

Un copil se pregătește să sară în bazin de pe trambulina cea mare. Însă n-o face până nu se uită toți prietenii la el.

Jump into swimming pool

– Hei, ia uitați-vă la mine!

Bucuria lui nu-i vine din faptul că o să facă cea mai tare săritură din viața lui, ci din faptul că cineva se uită la el. “Uitați-vă la mine” nu-i o încercare de a împărtăși un un moment, ci un strigăt de ajutor “Validați-mă. Invidiați-mă. Faceți-vă naibii o părere bună despre mine.”

Însă dacă lucrul pe care îl face n-are nicio valoare decât dacă e observat, ce rost are să-l mai facă? Fiindcă adevărul e că celor ce se uită la el nu le pasă. Sunt ocupați și ei să-i facă pe alții să-i valideze.

Și de-asta e trist să-ți dai check-in.