De ce refuz să ies cu unii oameni

Un prieten nu înțelege de ce nu mai ies cu el când vine și X. Crede că exagerez, că ar trebui s-o las mai ușor și să învăț să tolerez oamenii care la fel ca mine au și ei defectele lor.

Motivul e simplu: nu-mi place fața lui. Față care, nu mă judecați prea repede, e în armonie perfectă cu caracterul lui infect. Acum eu nu-l judec. Oricine ar fi putut să se se nască cu un caracter jegos. Dar pentru liniștea mea personală nu mai ies cu oameni de genul ăsta.

A fost o vreme în care vroiam să ies la o bere/club/cabană cu orice preț, așa că îi acceptam pe oamenii care nu-mi plăceau. Credeam că-i tolerez. Însă de fapt țineam în mine toate lucrurile pe care vroiam să le spun. Și dacă e o lecție pe care am învățat-o anul ăsta e că lucrurile pe care le ții în tine se adună. Și ajungi într-o stare de căcat nu din cauza ta, ci din cauza jegoșilor cu care nu trebuia să ieși de la bun început.

Și în legătură cu prietenul care mă judecă de ce nu tolerez astfel de oameni, e simplu: cred că fiecare are dreptul să-și aleagă anturajul. Omul se naște cu dreptul universal de a bea o bere cu cineva vrea basca lui. Și în anul care se apropie jur pe ce-am mai sfânt că am să abuzez de dreptul ăsta.

Într-o notă similară scrie și Seth Godin:

“Your garlic is simple: shun them. Delete their email, turn off comments, don’t read your one-star reviews. Don’t attend meetings where they show up. Don’t buy into the false expectation that in an organizational democracy, every voice matters. Every voice doesn’t matter–only the voices that move your idea forward, that make it better, that make you better, that make it more likely you will ship work that benefits your tribe.” –  The care and feeding (and shunning) of vampires