Tragedia orașelor mici

A venit concediul. Două săptămâni. 14 zile pe care o să ți le petreci în orașul tău de baștină, Câmpia Turzii.

Cheful ți se strică încă din Cluj când urci pe autobuz și observi că pe singurul scaun rămas liber e tipul ăla care te-a enervat dintotdeauna. Cu care trebuie să faci conversație politicoasă. Acum regreți că n-ai mașină sau măcar niște afurisite de căști. Asta e, te puteai întâlni cu tipa căreia i-ai dat atunci papucii sau mai rău cu tipa care ți-a dat ție papucii.

Seara ieși în oraș. La Fiesta. Local drăguț, dar muzica merge prea tare așa că ești nevoit să stai în cerc cu prietenii tăi fără să spuneți nimic că oricum nu vă auziți. Cu vorbitul rămas pe dinafară, faci singurul lucru care ți-a mai rămas: bei. Și bei. Și bei. Și te îmbeți. Manele, fete îmbrăcate de nuntă, grași, minore bune. Și-un tip micuț pe steroizi ce se uită la tine. Îl întrebi care-i problema. Vrea să te bată. Prietenii îl țin că e beat și nu știe ce face. Te uiți în jur și te întrebi dacă te-ai dat cumva la femeia lui. N-are femeie. Probabil doar o puță mică care-l frustrează.

Mergi la bar să iei 2 pahare de whisky. Barmanul e beat. Și tu te-ai îmbăta dacă la 30 de ani ai fi chelner în Câmpia. Îți varsă un pahar și plătești pentru 3. Pentru că automobile.

Mai târziu iei un taxi și pleci acasă. Faci conversație cu taximetristul:

– Frate, cu ăștia nu-i de joacă. Când vezi că se uită unu’ urât la tine pac îi fuți una. Eu așa i-am dat săptămâna trecută la unu’. Săracu’ venise la mine să-mi ceară o țigară. Da’ de unde era să știu?

Într-o singură zi era să fii bătut, ai fost țepuit de un barman beat , te-ai întâlnit cu toate figurile cu care sperai că nu te mai întâlnești și ai luat lecții de viață de la un taximetrist.

Și tu ești de vină că ești arogant și de când ai mers la Cluj te-ai ajuns și ești cu nasul pe sus.