Tunelul

tunnel

Închipuie-ți un tunel neștiut de lung. Un tunel despre care cineva îți spune că la capătul lui te așteaptă toate lucrurile pe care le-ai visat.

– Pune bune? îl întrebi entuziasmat.

– Pe bune, îți răspunde vocea fără chip.

Și fără să te mai gândești, pornești la drum încrezător.

***

Au trecut deja câteva zile. De fapt, nu știi câte au trecut pentru că în tunel e beznă. Ți-e foame, ți-e sete și îndoiala îți mestecă măduva oaselor.

Ești nervos. Cineva ți-a spus că la capătul acestui tunel vei găsi toate lucrurile pe care le-ai visat. Dar capătul refuză să se arate. Și ți-e frică. Singur acolo poți să recunoști că te caci pe tine de frică. Dacă nu mai ajungi? Dacă mori acolo în beznă, fără să afle nimeni? Mai bine te întorci. Ești slăbit, dar parcă mai ai puteri să te întorci. Înainte nu știi cât mai este. Înapoi e un drum pe care l-ai făcut deja.