Despre incertitudine

Pe vremea când eram un biet student la electro, am avut ocazia să ajung să stau la masă cu om important.

Circumstanțele prin care ajunsesem acolo sunt pretty fucked up, așa că n-am să intru în detaliile lor.

Și stătea omul ăsta și-mi dădea indicații: “Vreau să-mi faci asta, asta și asta”.

Aveam 22 de ani, n-aveam un chior de ban. Și m-a întrebat dacă sunt în stare să-i fac tot ce mi-a zis. După ce mi-am terminat mușcătura din biscuitele adus la cafeaua aia bună, am știut că nu mă mai întorc la cafeaua fără zahăr din automatul din cămin luată cu 1 leu în zilele bune. Așa că i-am răspuns că da, pot să-i fac.

Au urmat zile teribile. Nopți în care mă învârteam în pat gândindu-mă cum dracu’ îi fac eu toate lucrurile alea. Atunci a început totul.

Aș vrea să vă spun că n-am renunțat fiindcă eram eu coios și optimist. Dar adevărul e altul. N-am renunțat de frică. Mă pișam pe mine la gândul că o să revin unde am fost.

I-am terminat chestiilea alea, zilele acelea sunt demult apuse, însă sentimentul de incertitudine n-a dispărut complet din peisaj.

Încă promit lucruri pe care dracu’ știe cum le termin. Dar am învățat să apreciez incertitudinea, îmi dă semnalul că mă aflu la limita lucrurilor pe care le pot face. Și odată ce treci de limita aia, lucruri bune se întâmplă.

Probabil toți șefii pe care i-am avut până acum m-ar fi concediat de câte ori mi-am asumat responsabilitatea pentru lucruri pe care nu credeam că sunt în stare să le termin. N-au apucat să afle pentru că am livrat întotdeauna. Și locul ăla de unde am pornit? Naiba se mai întoarce acolo.

Citatul de mai jos, deși se referă la antreprenoriat, cred că reprezintă mai bine ce am vrut să scriu aici:

“Being an entrepreneur is like being a man ride a lion. People look at him and think, This guy’s really got it together! He’s brave! And the man riding the lion is thinking, How the hell did I get on a lion, and how do I keep from getting eaten?”

– Toby Thomas