Nu pot să-ți explic cum o fac

Serile trecute stăteam de vorbă cu un boboc la facultate. Era ultimul care mai rămăsese la masa la care îmi luasem la revedere de la prieteni. Din vorbă în vorbă am ajuns să povestim despre pasiuni și mi-a arătat poze cu machetele la care lucra în timpul liber, machete pentru care uneori era și plătit.

– Cum naiba le faci așa faine?

– Mă, sincer nici nu pot să-ți explic cum o fac sau cum îmi vin ideile.

L-am înțeles perfect. Mi-a adus aminte de perioada din clasa a 8-a când învățam puști să danseze. Deși eram un dansator bun, am observat că mai mult de cum faci o figură nu puteam explica. Stilul meu, dacă îi pot spune așa, a apărut în timp. S-a așezat încet, și dacă nu eram consecvent, ar fi rămas doar o pânză subțire din ceea ce ar fi putut fi.