Nu m-aș mai muta niciodată singur

După 4 ani petrecuți în cămin, am considerat că următorul pas pentru mine ar fi să mă mut singur în chirie. Tocmai mă întorsesem dintr-o vizită din Germania în interes de serviciu și o colegă de muncă mi-a spus că are un prieten care caută un chiriaș. N-am stat deloc pe gânduri, mă mutasem într-o săptămână.

rommates

Apartamentul era superb, mobilă nouă, curat, puțin mai scump, dar credeam că stând singur o să-mi recâștig liniștea, că o să ating Nirvana de atâta meditație. Ce să spun, a fost OK, aveam și eu un loc în care să chem fete(cred că a venit una, am pierdut o noapte fără să facem nimic și m-am dus a doua zi la muncă și nedormit și nefe).

Când m-am hotărât să mă mut în Berlin, singura chirie pe care am găsit-o a fost cu o fată pe care n-am văzut-o niciodată. Am fost puțin reticent, eu nu le am cu statul în chirie cu o fată, nu știu dacă trebuie să las capacul la WC sus sau jos și îmi imaginam că o să am parte de toate părțile nasoale dintre o relație cu o femeie lipsite de orice parte bună precum sexul.

Și pe deasupra mai avea și un câine. Normal că-mi plac câinii. Mi-ar fi plăcut și o turmă de pisici nepăroase dacă asta trebuia să-mi placă ca să-mi găsesc o chirie în Berlin. În căutarea disperată a unei chirii m-am dat pe rând vegetarian, nefumător și chiar am încheiat o scrisoare de intenție cu “God bless you!” unui tip care zicea că îi place să-și petreacă serile vorbind despre Dumnezeu.

Însă acum observ că statul în chirie cu cineva nu e așa rău:

  • ai cu cine povesti când te întorci de la muncă
  • împarți greutățile și bârfele
  • te mai cerți. Și o ceartă te dezvoltă mai mult decât 10 zile stând cu picioarele încrucișate. Pentru că înveți să socializezi cu lumea și eviți să ajungi un urangutan încuiat social.

Un prieten îmi spunea zilele trecute că se mută în chirie cu necunoscuți. Nu știe încă, dar face pasul potrivit. Să stai singur în chirie e nasol, orice ar spune alți snobi.