De ce nu îmi mai negociez salariul

Există o valoare minimă pentru care sunt dispus să lucrez. În cazul în care cunoștințele acumulate într-o firmă ar putea fi profitabile mai târziu sunt dispus chiar să cobor sub suma respectivă.

Vreau să las angajatorul să-mi spună cu cât e dispus să mă plătească. El știe ce vrea de la mine și are în minte și el o valoare minimă plus una maximă.

Dacă valoarea lui minimă e mai mică decât a mea și compania nu e un loc în care să cresc atunci nu mai continui discuțiile.

Negocierea salariului e în opinia mea o țigăneala inutilă. De ce trebuie să mă bat pentru niște bani pe care cred că-i merit? Apoi chestia cu “ok, dacă nu vrei atât suntem dispuși să-ți dăm mai mult”  mi se pare mizerabilă. Să înțeleg că la început am fost luat de fraier?

Cred că cea mai decentă cale e un salariu mai mic pe o perioadă de probă, apoi o mărire dacă meriți mai mult. Un salariu mare de la început fără să fi lucrat o vreme mi se pare absurd.

Știu că modul ăsta de abordare al lucrurilor nu e ideal și mai știu că nu se aplică în orice situație. Dar o să experimentez cu ideea ceva vreme.