Nimeni nu crede că te-ai schimbat

Acum un an eram în orașul natal într-o bombă de club cu niște prieteni. Îl știam pe barman. Era un puști cu 2 ani mai mic ca mine, coleg în colțul fumătorilor din liceu.

I-am cerut un pahar de whisky la care el voios:

– Ooo, avem bani!

L-am privit mirat, neînțelegând dacă și-o bătea de mine sau doar vroia să facă o glumă nevinovată. Când îi las bacșis, îmi mai spune odată:

– Uuu, ce-ai făcut? Ai spart o bancă?

Mai târziu am realizat că omul ăla nu mă mai văzuse din liceu când eram un păduche la fel ca majoritatea liceenilor. Fiind colegi în colțul fumătorilor ne dădeam unul altuia țigări. Când aveam. De obicei ceream și le poștăleam împreună. Acum ne întâlnisem după 4 ani: el având aceeași imagine despre mine, eu uitând de acea imagine.

Duminică o să vin în România de sărbători. Nu știu cum ar trebui să mă comport.

– Futem o băută!

– Taci că fumezi de Revelion.

– Dacă vii în Cluj sigur faci prostii.

– Cu câte gagici ți-ai dat întâlnire?

La fel ca prietenul meu barman, prietenii au în minte doar omul care ai fost când umblai cu ei. Amintirile rămân aceleași, ele n-au cum să se maturizeze.

Apoi, nici tu nu crezi tot timpul că te poți schimba chiar așa. Anul ăsta s-au întâmplat multe.

Am iertat chestii pe care nu credeam că o să le iert, am suportat lucruri pe care nu credeam că le-aș fi putut suporta, m-am maturizat (poate) peste așteptări. E incredibil ce face singurătatea într-un oraș cu atâtea diferențe de culturi. Și nu vorbesc doar de nemți. Berlinul e atât de colorat că la un moment dat ajungi să stai într-o cameră cu 10 nații diferite. Trebuie să-ți adaptezi comportamentul la fiecare.

În mod normal, acum 1 an aș fi încercat să le explic oamenillor că nu-s așa cum își mai amintesc ei. Poate nu eram nici atunci, dar eram prea laș sau slab să fiu cine eram cu adevărat.

Le-aș putea spune că nu mai fumez de mult și nici n-o să mai fumez vreodată. Că nu mai găsesc nicio plăcere să mă fac tun de la băutură. Că m-am lăsat de prostii, deși har Domnului am avut atâtea ocazii să le fac.

Dar încercând să fac asta ar însemna să-mi pese de părerile celorlalți despre mine. Lucru care nu mai e adevărat de ceva vreme :)