Oameni faini în Berlin

Când am ajuns aici, mă rodea gândul că s-ar putea să nu mai găsesc oameni faini cu care să ies. Nu speram să găsesc “prieteni”, nu mai cred în conceptul de prieten pentru că presupune faptul că doi oameni trebuie să aibă niște obligații unul față de celălalt doar pentru că-și zic prieteni. Dar vroiam să găsesc niște oameni faini, precum cei pe care i-am cunoscut muncind în Cluj.

De aceea am făcut grupul Romanians in Berlin pe meetup. N-aveam niciun chef să organizez chestii. Recunosc, sunt o putoare ordinară. De Revelion, când merg pe la o cabană, nu mă vezi niciodată înghesuindu-mă la tăiat lemne sau făcut grătare. Așa sunt eu: îmi place ca oamenii să facă lucrurile neplăcute în locul meu.

La votul din primul tur am făcut o rezervare pe 15 persoane. Dăduseră attend 19, dar nu credeam că o să vină toți. Recunosc, mă speria gândul ca n-o să vină nimeni și o să stăm 2 oameni triști lângă 13 locuri libere. Dar au început să vină, să vină și să mai vină. La un moment dat mă rugam în gând să nu mai vină pentru că nu mai erau locuri.

După 2 luni, grupul numără 48 de membri. Facem cam o ieșire oficială pe lună, dar unii dintre noi ieșim mai des.

De fiecare dată m-am bucurat să văd oamenii cum zâmbesc cunoscându-se între ei. V-am mai spus, nu mi-a plăcut niciodată să fiu responsabil de ceva, dar uitându-mă la oamenii ăștia mă bucur ca uneori  reușesc să ies din carapace.