Disputa ca un tenis de masă

În a doua zi de muncă la noul job am luat prânzul cu M. Auzisem de el încă de când mi-am anunțat foștii colegi unde am să lucrez. Unii au lucrat cu el, alții doar au auzit de el avertizându-mă că e ba genial, ba “clean code nazi”.

Discutând cu el azi mi-am dat seama că știe multe. Nu știu dacă e genial, dar cu siguranță aș avea multe să învăț de la el. Și sunt sigur că o să avem și multe dispute.

De-a lungul timpului mi-a plăcut întotdeauna să am dispute cu oamenii ușor mai deștepți ca mine atunci când nu riscam să mă cobor în ridicol. La un moment dat știi că ai o idee care poate concura cu un status quo al altora mai răsăriți. Și atunci începi să servești.

În IT e plin de oameni cărora le lipsesc abilitățile sociale și de multe ori ai șansa să vezi un “guru” devenind penibil în fața unei echipe când ia personal critica unei bucăți de cod sau unei abordări pe care a avut-o. Căcați cu ochi care are prefera mai degrabă să facă lucrurile mai prost doar pentru că a fost ideea lor.

Dar mai ai și norocul să dai de niște oameni maturi cu care ți-e mai mare dragul să te “cerți”. Recent am avut o dispută cu un astfel de om. Una destul de frumoasă care a făcut câțiva colegi să se oprească din scris și să ne asculte. Și îi puteai citi pe față că-i face plăcere să-și dezbată abordarea și pun pariu că și eu eram cu gura până la urechi.

Și astfel de dispute sunt ca un tenis de masă pe care-l joci cu cel mai bun prieten. Dai tot ce poți din tine, el dă tot ce poate la rândul lui și până la urmă unul va câștiga. Dar amândoi veți fi ai dracu’ de împliniți.