Mic îndreptar de împlinire interioară

Fericirea interioară e un termen atât de abuzat încât mi-ar fi rușine să-l mai folosesc. Parcă mă și văd spunându-i unui amic:

22659868820_907eee1e1c_z

– Băi, tu știai că fericirea vine din interior?
– Ce mă? Taci în pula mea, nu mai începe cu d-astea.

Prietenul acela, educat de altfel, devine un țopâlan absolut de fiecare dată când spun ceva ce s-ar ridica peste nivelul unei discuții la bere. Țărănimea voit exagerată e felul lui de păstra ieșirea la bere ieșire la bere și nu un cerc al gânditorilor anonimi.

Oricum, îmi pare rău că fericirea interioară a devenit un clișeu pentru că știu că există o anumită mulțumire de sine care arde la foc mocnit fără să aștepte nimic din exterior. Și știu că acea mulțumire de zi cu zi e de fapt fericirea aia pe care o tot căutăm și n-o găsim.

Când am ajuns în Berlin, m-am trezit peste noapte singur. Agenda telefonică mi-a devenit brusc inutilă așa că a trebuit să învăț să fiu fericit de unul singur.

În proporție de 80% cred că mi-am atins scopul. Mi-ar plăcea să știu cum am făcut-o ca să îi ajut și pe alții, dar sincer habar n-am. Arunc mai jos câteva bănuieli:

Singurătatea

Singurătatea nu e suficentă. Am cunoscut oameni ce trăiesc singuri de câțiva ani și în tot acest timp n-au învățat nimic continuând să alerge după experiențe și alți oameni singuri ca ei ca să fie fericiți. Mi-e milă să-i văd cum încearcă să facă ceva în fiecare week-end doar ca să nu rămână singuri cu ei înșiși.

Ăsta e un semn că îți lipsește ceva: faptul că nu poți sta de unul singur într-un week-end. Știi cunoștința aia cu care ți-e groază să te întâlnești pe autobuz pentru că n-ai ce povesti cu ea? Cam ce părere ai despre ea? Că fix părerea aia o ai despre tine.

Eu zic să nu eviți singurătatea și să ințelegi că nu e un lucru rău. La început va fi urât, știu. Vei fi uimit cât rahat ai adunat sub covor în toți anii în care te-ai prefăcut că nu există.

Cărțile

Nu vei ajunge la nicio revelație doar stând singur cu ochii în tavan. Vestea bună e că au fost alții mai răsăriți care au trecut prin aceeași chestie și au scris despre asta. Citește-le cărțile.

Citește filozofie. Nu-i așa grea cum crezi. Poți începe cu stoicismul: Marcus Aurelius, Seneca, Epictet. Vezi dacă rezonează cu tine și dacă nu, treci mai departe. E plin internetul de resurse.

Practica

Tot cititul e degeaba dacă nu-ți folosești viața de zi cu zi ca să practici ceea ce citești. Și va fi greu. Îl vei citi pe Alan Watts și vei avea impresia că plutești pe un nor zen până când un idiot îți va tăia calea în drum spre lucru.

Dimineața vei citi despre binefacerile unui trai simplu și lipsit de excese doar ca în noaptea ce urmează să te îmbeți ca o pulă. Vei citi despre evitarea pasiunilor doar ca la primele 5 beri să te lași tras de creierul care vrea mai mult prin toate cluburile dubioase.

Viciile

Apoi dimineața te vei trezi rușinat și scârbit de tine însuți. Vei face o baie fierbinte ca să-ți speli păcatele, dar ștampila aia afurisită de pe încheietură nu vrea să iasă oricât te-ai freca.

Dar e OK. Învață să-ți întelegi viciile ca parte din experiența ta umană. Dacă le urăști nu va dura mult până să începi să urăști persoana care le face.

Fă la fel cu defectele oamenilor din jurul tău. Nu-i mai privi ca pe niște oameni răi, ci ca pe niște oameni care au anumite slăbiciuni. Vei ști că ești pe drumul cel bun când îți va fi milă de ei.

Renunțările

Va trebui să înveți să renunți. Știu că ți-e dor de ea și ai impresia că dacă tu încă simți ceea ce simți e imposibil ca ea să fi uitat. Dar a uitat. Poate săraca suferă și ea după altul. Acceptă asta.

Va trebui să renunți și la timpul tău. Timpul în care mergi la sală, timpul în care dormi sunt timpi  în care nu se petrece nimic. Dar trebuie să faci sport, trebuie să dormi 8 ore pe zi. Trebuie să accepți că vei pierde lucruri plăcute ca să urmărești lucruri plictisitoare la prima vedere.

Don’t fear of missing out.

Biografii

Citește biografii. Nu vei avea întotdeauna norocul să trăiești pe lângă oameni excepționali de la care să înveți. Dar vei avea întotdeauna biografiile unor oameni excepționali. Dacă după acest articol vei citi o biografie, voi fi mulțumit. Cred că o singură biografie citită e suficientă să te îndrume spre o viață mai bună.

Ia notițe

Chiar acum am pe birou 3 caiete. Dacă stau să le răsfoiesc găsesc de toate. Analize pe anumite domenii, liste cu scopuri, notițe către mine, citate, planuri financiare.

Mi-e greu să-mi analizez viața sau să mi-o plănuiesc fără să am un caiet de notițe. De câte ori simt că viața mi-o ia pe ulei îmi opresc câteva ore și singur cu un pix și un caiet încerc să-mi dau seama ce a mers  rău și ce pot face să ies din rahat.

Am obiceiul ăsta din liceu. Dacă încă mă ține înseamnă că trebuie să fie ceva bun în el.

Trăiește ca să înțelegi

Cred cu tărie că scopul vieții e să ajungem să murim împăcați. E ironic să trăiești ca să mori și poate sună morbid. Dar nu-i așa. Cred că o viață înțeleasă pe deplin duce la o mulțumire de sine și o înțelepciune care transced nimicnicia vieții și teama în fața morții.

Dar ca să ajungi acolo trebuie să-ți asumi să trăiești pentru a înțelege. Baftă!

sursa FOTO