Lucruri care nu îmi plac în Berlin

Ca să nu-mi moară dușmanii de necaz m-am gândit să fac o listă cu lucrurile care nu-mi plac în Berlin. Dar ca să nu se bucure prea mult, în nemernicia mea, am atașat o imagine cu gara din Berlin. Vedeți băi dușmanilor ce gară mișto avem? Nu ca a voastră. Ba poate, sunt mari șanse să mă citiți din Turda unde n-aveți nici măcar gară. Săracilor.

Și acum lista cu pricina:

20814367335_b65d5bd604_z

Cea mai amănunțită organizare pentru cea mai banală chestie

Avem noi, oamenii care ne cunoaștem, un chat pe Facebook. Și de câte ori vine cineva cu o idee de ieșit la bere, mai vin doi cu alte idei crețe. După ce alegem în sfârșit ce să facem, urmează alte discuții despre ce loc alegem, de ce locul ăla nu e bun, ora potrivită la care să ne întâlnim ș.a.m.d.
Nu mai e ca înainte când dădeam un telefon și în 15 minute eram pe terasă. Acum trebuie să sondezi oamenii pe care-i cunoști, apoi să duci muncă de lămurire unde vrei să ieși.

Toți suntem departe unii de alții

După ce ne hotărâm unde ieșim, trebuie să realizezi că oriunde s-ar ține întâlnirea faci vreo 40 de minute până acolo.

Dacă atunci când erai în Câmpia Turzii cineva te-ar chema la o bere în Cluj i-ai fi zis că ți-e lene și mai bine o lăsați pe altădată. Not anymore. Te duci și 50 de minute dacă e, tot e mai bine decât să te uiți la tavan.

Birourile nasoale din startup-uri

Din toate job-urile prin care am trecut, cred că un singur birou mi-a plăcut. Și pentru că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap, firma respectivă a dat faliment la o lună după ce m-am angajat. Încă cred că n-a fost din vina mea. Dar nu știi niciodată.

Startup-urile n-au niciun interes să investească în logistică. Majoritatea trăiesc de pe o zi pe alta stând la mila investitorilor. Dacă la anu’ dau faliment, ce rost are să investească în condiții bune de lucru? Ai noroc, iei un salariu bun, dar ia de-aici un scaun de căcat, un birou prăfuit și ca să nu te superi vezi că avem bere gratis după program.

Un coleg îmi spunea că a lucrat într-o firmă unde directorul i-a spus că un scaun bun e la fel de important ca stația de lucru. Foarte tare. Ce rost are să dai 1600 de euro pe un Mac când îți cocoșești spatele pe un scaun de 50 de euro?

Apartamentele de închiriat tot mai greu de găsit

Treaba ar trebui să fie simplă: ai bani îți găsești chirie. Doar că nu e. Într-un oraș în care anual se mută 50.000 de persoane va trebui să aștepți o lună, chiar două ca să-ți găsești un apartament pe termen lung.

Pentru că n-ai altceva mai bun de făcut, va trebui să aplici în fiecare zi la anunțuri și să vizitezi după program apartamentele la care ai primit răspuns. Good luck with that!

Oamenii care vor lucruri ieftine

Pe grupurile de Facebook toată lumea vrea ceva ieftin. O frizerie ieftină, un bar ieftin ș.a.m.d. Cred că găsești din 3 în 3 posturi cuvântul ieftin.

cheap

O tipă cerea la un moment lecții de pian ieftine fără să înțeleagă că nu oricine își permite să ia lecții de pian. Nu, ea nu vroia să audă de profesorul și munca lui. Ea vroia ceva super cheap.

Dacă vrei un serviciu doar pentru că e ieftin înseamnă că nu ai nevoie de el cu adevărat. Sau poate nu-l meriți.

Cluburile în care nu poți intra

Nu vorbesc de Berghain care-s cunoscuți deja prin politica aspră de la intrare. Nu-s curios deloc de scena techno și underground din Berlin. Sunt un om simplu: vreau femei și muzică dansabilă. Atât.

Când mergem într-un club ne lovim de un bouncer idiot care nu ne lasă să intrăm fără fete. Pula mea, daca aveam fete nu mai nu mai veneam în clubul tău obosit.

Nu stau să mă rog. Eu și prietenul meu suntem 2 depravați, cheltuim cât 7 fete și 5 băieți într-o noapte. Găsim în cele din urmă un loc care n-are nicio greață să ne ia banii.

E greu să găsești o fată normală

Aici nah, e cu două tăișuri. Poate e și vina mea că umblu prin baruri mai îndoielnice așa. Poate e și vina bouncer-ului care nu mă lasă să intru în cluburile normale. Poate colega mea de apartament avea dreptate când spunea că adopt o față de combinatozaur când mă îmbăt.

Dar mi-e dor de studentele din Cluj care se îmbrăcau elegant și cu care trebuia să ies vreo două săptămâni până să vină la un Netflix&chill. Mi-e lehamite de toate bețivele de 30+ care vor să-și trăiască viața la maxim fără să facă nimic cu ea.

Engleza mea de baltă

Una din chestille care m-a ajutat să combin în România era că dacă îmi plăcea o tipă, nu mai tăceam din gură. Aici mai molcom, cu grijă să nu faci, cum se zice, o greșeală. Ah, nu vorbești engleză? Nevermind.

Și dacă ar fi doar de combinat, hai treacă-meargă. Dar ai nevoie să comunici clar și convingător și la lucru. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să pierd dispute doar pentru că la un moment dat mă poticneam și toată aprinderea mea se ducea dracu’.

Oamenii singuri

Am făcut un grup de români să ieșim la niște întâlniri să ne cunoaștem. Dar observi că la toate întâlnirilea astea vin oameni singuri. Și dacă niște oameni singuri se adună laolaltă, asta nu-i face mai puțini singuri. Ba dimpotrivă, parcă devin mai triști.

Trebuie să înveți să trăiești cu singurătatea. Vor trece luni fără să o simți, dar asta nu înseamnă că n-o să-ți dea târcoale din când în când. Poate e trist, dar mai trist e să te prefaci că nu ești singur și că totul e OK.

Toate căcaturile cool sunt înghesuite

Dacă vrei să mergi la un rooftop bar sau pe terasa aia mișto, pregătește-te de 20 minute de așteptat la bar pentru o bere. Caldă. Că la câtă trecere e, nu prea stau berile în frigider.

Toate locurile care ar trebui să fie mișto devin frustrante pentru orice om normal. E de neînchipuit cât se poate umili un om doar ca să dea un check-in și să spună că a fost și el acolo.

Germana mea inexistentă

Vorbești germană?  Más o menos. Hai, sictir.

sursa FOTO