Despre omul urât din noi

sad_monster

Acum vreo 2 ani la muncă, un coleg avea așa un comportament pasiv-agresiv față de mine. Nu mai țin minte ce făceam, dar nefiind nici eu mai breaz, primul instinct a fost să mă comport la fel. Ești bulangiu cu mine, sunt bulangiu cu tine. Simplu.

În ziua aceea însă am ales o abordare nouă. Așa că în loc să reacționez la comportamentul lui, l-am întrebat:

– Hei, e totul în regulă?

Tipul și-a schimbat expresia feței imediat. Se luminase și începu să-mi mărturisească că trece prin niște momente mai nasoale. L-am ascultat până la capăt, i-am spus că-l înțeleg și i-am zis că poate vorbi cu mine oricând.
În ziua aceea am învățat 3 lucruri:

  • o abordare diferită duce la rezultate diferite. Sună atât de evident încât pare la mintea cocoșului, însă deseori credem că lucrurile vor fi la fel indiferent ce soluție alegem. Încerc să-mi amintesc de acest principiu ori de câte ori mă confrunt cu o problemă. Întotdeauna încerc să aleg o soluție mai puțin evidentă, originală și surprinzătoare. Și merită efortul pentru că rezultatele vor fi la fel de surprinzătoare.
  • de cele mai multe ori oamenii n-au o problemă cu tine.  Când avem o problemă s-ar putea să nu putem face nimic să o rezolvăm. Dar putem să ne proiectăm frustrările pe oamenii din jur. Iar oamenii din jur nu o să vadă că avem necazuri, o să vadă că avem o problemă cu ei.
  • empatia bate aroganța oricând. E ușor să fii orgolios. E ușor să le răspunzi oamenilor cu aceeași monedă. Însă e greu să lași ego-ul deoparte și să-ți pese pe bune de omul din fața ta.

Titlul acestui articol e “Omul urât din noi” pentru că acest articol nu e despre cum să rezolvi conflictele la muncă. Nu-i nici măcar despre mine sau colegul meu.
E despre acel om urât care stă ascuns într-un colț întunecos în sufletul nostru. Nu-i vina lui că e urât și că nu mai tace să critice, să-și blesteme soarta și să judece felul în care stau lucrurile.
Te pot înțelege de ce îl eviți. Nu-i cea mai bună companie și în plus, dacă te uiți atent la el parcă seamănă cu tine și asta e inacceptabil: să te vezi pe tine însuți urât.
Însă dacă vrei să tacă, poate ar trebui să te cobori și să-l întrebi: “Hei, e totul în regulă?” 
O să vezi cum i se luminează fața. Nu-i obișnuit ca lumea să-l asculte așa că să-l scuzi dacă pentru un moment va plânge.

sursa FOTO