Film: La La Land

Ieri, ne-am întâlnit așa că băieții la o bere. Și într-o notă de masculinitate am zis că e musai să vedem un musical romantic. Le-am spus că e un film pe care vreau neapărat să-l văd și ar putea fi interesant, în special partea în care o să merg apoi acasă și n-o să fac sex.

Filmul a fost frumos. Mă așteptam la o poveste mai complicată când am văzut nota de pe imdb, așa că inițial am fost dezamăgit de poveste. Apoi citisem că filmul e un omagiu adus filmelor clasice ale Hollywoodului, gen Singing in the Rain, și am înțeles. Cuvântul frumos și-a cam pierdut din greutate, așa că ați putea crede că atunci când spun “filmul a fost frumos”, vă gândiți că a fost drăguț. Dimpotrivă, filmul e artă pură, un spectacol de culori și muzică.

Montajul și imaginea sunt suficiente ca să-mi doresc să-l mai văd odată. Și Emma Stone, o actriță extrem de expresivă care m-a fermecat pe tot parcursul filmului.

De văzut – musai la cinematograf.