Despre temperament

Am avut ieri o discuție cu șeful meu și mi-a spus că a fost surprins de schimbarea mea la nivel personal: “N-am ce să-ți reproșez din punct de vedere tehnic pentru că tot timpul ai fost foarte bun, dar la nivel personal nu știu ce ai făcut, dar te-ai schimbat enorm.”

Schimbarea la care s-a referit a fost în legătură cu faptul că uneori eram emoțional. Un polonez mi-a spus că am un caracter puternic și că nu evit conflictele, un nigerian mi-a spus că aș fi fost perfect pentru armată, un francez mă numea în glumă “Big D, who doesn’t give a fuck.”, iar un canadian spunea că sunt temperamental.

Șeful spune că nu știe ce anume s-a întâmplat. Eu știu. Nu e o coincidență că acum un an mi-am luat Kindle-ul și am început să citesc mai mult ca de obicei. Însă nu cititul în sine m-a ajutat, ci reflectatul la ceea ce am citit. Cărțile n-au fost decât niște unelte cu care am săpat și am tot săpat până am scos afară toate fosilele urâte și am început să ajung la cine sunt cu adevărat.

Și eu am simțit că m-am schimbat. E ciudat, dar mă simt mai înțelept și mai așezat în ultima vreme. Faptul că și altcineva a observat asta suficient de mult să mi-o spună, nu mă face decât să fiu recunoscător și să știu că în sfârșit sunt pe drumul cel bun.

Warren Buffett spunea într-un interviu:

“Temperament is more important than IQ. You need reasonable intelligence, but you absolutely have to have the right temperament. Otherwise, something will snap you.”

Fraza de mai sus a fost ca o revelație pentru mine când am citit-o. Și de când am ajuns să-mi controlez temperamentul mă simt de parcă aș avea un secret care îmi aduce avantaje enorme. Aproape că sunt dezamăgit să aflu că o schimbare atât de mică îmi poate aduce atâtea satisfacții în viață.

“Properly treated :) Andrei could become a great leader.”  îmi scria o femeie pe care o respect într-o recomandare. Îmi place să cred că s-a referit la temperamentul meu în acel “properly treated” :)