De ce nu sunt patriot

Astăzi pe această pagină html, una dintre milioanele de pe net vreau să scriu ce cred eu despre România. Dacă zice careva că sunt pesimist îl rog din suflet să nu mă desconsidere. Nu e vina mea că trăiesc intens viaţa de român.

În primul rând să scriu de ce nu sunt patriot. Ştiu ce-nseamnă lucrul ăsta. Am fost învăţati cu toţii, de mici de foştii dascăli comunişti istoria “glorioasă” a ţării noastre. Fiind prea mic şi prost nu am luat în seamă următorul paradox: Dacă am avut un trecut glorios de ce avem un prezent de rahat? De ce unii se simt inferiori la o coadă pe la farmacie când unii le-o iau inainte? De ce simţim veşnicul sentiment că trăim in junglă şi trebuie să furăm dacă nu vrem să fim furaţi?

Revin.Ce înseamnă a fi patriot? A fi patriot inseamnă a-ţi iubi ţara, la nevoie să mori pentru ea, a-ţi respecta strămoşii pentru trecutul lor, pentru prezentul care şi l-au făcut. De ce să-mi iubesc tara? Ce a făcut ţara pentru mine? Tot ce a făcut România pentru mine putea face orice ţară din Africa .Să-mi respect strămoşii pentru caracterul lor de pupincurişti? De aceea n-am să înţeleg niciodată patrioţii fanatici. Naţionalismul nu e la urma urmei decât un egoism juvenil al oamenilor suficient de maturi s-o sugă la modul cel mai serios.

Ce viaţă duc eu in România? Un om destul de treaz a spus: “Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”. Mă gândesc la modul cel mai serios să mă mut din ţara asta. Nu de alta, dar nu vreau să mor pe stradă stând la coadă sau uitându-mă la ştirile de la ora 5. E incredibil cât de stresantă poate fi o zi din România. M-am săturat să-l aud pe Becali cum i-o dă lui Voiculescu să i-o sugă.

M-am săturat să mai suport jegul din jur. Manele, praf, câini vagabonzi, cerşetori, fraieri, şmecheri, oameni deştepţi şi călcaţi în picioare, blocuri in stil comunist.

Trăim într-o ţară inexistentă pentru alţii. Atâta timp cât nu ai auzit de ceva toată viaţa ta acel lucru pur si simplu nu există pentru tine. Atunci de ce România ar exista pentru un englez?.

Suntem un popor obosit şi plictisit de el insuşi. Ne lăudăm că suntem un popor paşnic. Că nu am cotropit nici o ţară. Că ne-am mulţumit să ne apărăm teritoriul. Ce ipocriţi putem fi!Am fost atât de morcovari că n-am fost în stare să atacăm nici măcar o ţărisoară în trecut. Şi vrăjeala că ne-am mulţumit să ne apărăm. Da’ ce pulă puteam face? Să ne luăm cu toţii si să dispărem în frantz? Am fost pur şi simplu siliţi să ne apărăm ţara.

Mulţi au tupeul să spună că suntem superiori faţă de alţi tineri din Occident. Fii serios. Astea nu sunt decât nişte rămăşiţe de dinainte de ‘89 când dintre România si America ţara noastră era a doua si America penultima.

Sistemul şcolar ne fute la nervi pe toti. Îmbibaţi de teorie, prostiţi de bătaia ruptă din rai, tâmpiţi de numărul absenţelor înveţi să rămâi în ultima bancă lăsându-i pe pupincurişti respectiv viitorii tăi şefi să-l aprobe pe profesor.

În concluzie vreau să spun că nu urăsc ţara asta. Pur si simplu viaţa asta de rahat te face indiferent. Daca e cineva de urât acela as fi eu (da’ nu-s aşa prost să mă urăsc pe mine). Numai bine.

A inceput scoala :((

A inceput scoala. Nu am asteptat-o, dar nici nu voi spune cum sunt sigur ca vor spune unii dintre “dexterii” clasei “no ca iar o-nceput scoala”. Sunt resemnat.Un batran de 80 de ani isi accepta moartea cu seninatate pe cand un tanar dimpotriva. Batranul e senin.Stie ca lumea-i de cacat.Dupa 80 de ani de viata asta-i singura revelatie la care poate ajunge un om.Unii ii spun intelepciune, altii experienta.Oricum sa las filozofia si sa scriu ceea ce vroiam sa scriu.

Da.A inceput scoala .Sunt pregatit.Pregatit sa nu mai stau “indolent” in banca.Pregatit sa ascult sunetul scos de cineva care-l pupa-n cur pe vreun profesor.Pregatit sa ascult dumele si flegma-n gat a contelui.

Scoala pute.Da.Stiu.Cine ar fi crezut ca locul in care esti invatat sa scrii o compunere incepand cu “Intr-o zi” este acelasi cu locul in care dupa cativa ani o sa fii urat pentru asta.Scoala pute.Ca sa-ti dai seama de acest lucru nu trebuie sa stai in vestiar. Sau in baie.Nu trebuie decat sa dai o raita prin lab sau prin sala profesorala.Un miros apasator, de oameni depasiti de situatie, depasiti de ei, iar mirosul acesta nu e de fapt decat frica lor de a nu mai fi acultati, de a nu mai fi oameni decat niste epave ramase cu catalogul in mana. Nu imi fac sperante in acest an. Sunt asa cum sunt.

Am aflat ca iliasa (nu stiu de ce, dar pur si simplu nu pot scrie numele profesorilor cu litera mare) ne-a dat o lista cu lecturi in vacanta.Toti colegii cu care m-am intalnit in vacanta sau aproape toti m-au intrebat cat am citit.E uimitor de enervant sa vezi niste sabloane.Toate sunt la fel.La fel de enervant e sa vezi pe cineva care citeste dupa lista obligatorie a unui profesor.

Oricum am asteptat sa-nceapa scoala.Toti elevii sunt intr-un fel multumiti de inceperea scolii.Nostim cum unii dintre noi suntem fericiti tocmai cand ar trebui sa fim invers.Am observat acest lucru la inceputul scolii si sfarsitul ei.La sfarsitul liceului cu totii vom fi veseli si cu ochii luminati de speranta.Tocmai atunci ar trebui sa plangem.Si daca ma gandesc bine prietenii stiu de ce. Bafta!

De ce un blog?

Prietenii care mă cunosc ştiu că le-am promis un site. Am şi avut unul, dar în urma unor probleme pe care le-am avut cu ftp-ul am decis să-mi fac un blog. Era prea multă bătaie de cap şi oricum, singurul lucru care atrăgea puţinii vizitatori pe care îi aveam erau articolele. Şi mi-am zis că de ce să nu le pun într-un blog?

Ştiam de mai demult de bloguri, dar chiar nu am fost interesat de ele. La urma urmei de ce să nu-ţi faci un jurnal intim cu toate porcăriile pe care le gândeşti sau visele umede pe care le ai? De ce să arăţi şi altora ce gândeşti?

Uitându-mă pe alte bloguri şi vizitând forumuri de genul forumului blogoree am observat că e destul de mişto şi de comod ca să zic aşa să fii blogger. A fi blogger nu înseamnă doar a posta nişte chestii pe net, înseamnă să şi vizitezi alte bloguri dacă vrei să-ţi îmbunătăţeşti calitatea blogului tău. Şi asta îmi place cel mai mult: să vizitez alte bloguri. Sunt unii care chiar se pricep la asta şi ţi-e mai mare dragul să le citeşti articolele.

Am văzut bloguri cu peste 2000 de vizitatori pe zi. Eu mă mulţumesc şi cu unul pe zi. Ştiu că lumea nu e aşa interesată de viaţa unuia dintre gloata de anonimi de pe coridoarele liceelor. Scriu blogul ăsta în primul rând pentru dl.ZuZu din viitor. Vreau ca acesta să vadă ce gânduri avea în urmă cu ceva ani.

În concluzie blogging- ul nu e aşa de naşpa. E destul de meseriaş, e un fenomen. Un fenomen din care fac parte milioane de bloggeri din lumea întreagă din care sper să pot spune peste câţiva ani că fac şi eu parte. Sper să vă placă acest blog. Eu încerc să-l fac cât mai atrăgător şi mai interesant. Cred că ceea ce spun eu aici gândesc şi alţi tineri de vârsta mea şi încerc să transform în rânduri frustrările şi dorinţele lor. Enjoy it!

Contact

Pentru orice întrebare mă găsiţi la:

Mail: andrey.boar[la]gmail[punct]com

Mess: zuzu_no_needs

Twitter: @andreiboar

O poezie pe zi

Aici voi aşeza în fiecare zi câte o poezie. Lista e în minus cu câteva zeci de poezii din cauza unor probleme tehnice din trecut. Dacă vă întrebaţi de ce citesc în fiecare zi câte o poezie răspunsul îl găsiţi aici.

  1. Către Galateea, Nichita Stănescu (15 septembrie 2009)
  2. Inima, Nichita Stănescu (16 septembrie 2009)
  3. Tinerii, Nichita Stănescu (17 septembrie 2009)
  4. Dragoste târzie, Tudor Arhezi (22 septembrie 2009)
  5. Cum aş putea oare, Iulian Tănase (25 septembrie 2009)
  6. Poemul luminii de lapte, Iulian Tănase (27 septembrie 2009)
  7. Lumina raiului, Lucian Blaga (3 octombrie 2009)
  8. Adam, Marin Sorescu (17 octombrie 2009)
  9. Încrederea, Lola (13 noiembrie 2009)
  10. Gânduri de iarnă, Claudiu Komartin (12 decembrie 2009)
  11. Poemul pompierului cu suflet de foc, Iulian Tănase (13 decembrie 2009)
  12. Ce bine că eşti, Nichita Stănescu (21 decembrie 2009)
  13.  Sunt un om viu, Nichita Stănescu (31 martie 2010) 
  14. Posedai tot felul de obiecte electrice, Mircea Cărtărescu (3 aprilie 2010)
  15. Femeile, Mircea Cărtărescu (4 aprilie 2010) 
  16. Sunt gelos, lua-m-ar naiba…, Mircea Cărtărescu (5 aprilie 2010)
  17. Oh, nathalie…, Mircea Cărtărescu (6 aprilie 2010)
  18. Sonet (ajungi la moment dat să te întrebi…) – Mircea Cărtărescu (7 aprilie 2010)
  19. Poema chiuvetei – Mircea Cărtărescu (10 aprilie 2010)
  20. La o artistă – Mircea Cărtărescu (18 aprilie 2010

Condiţii

Regulile acestui blog sunt simple:

  1. Fără înjurături. Doar autorul are voie din când în când să mai scape câte o înjurătură în caz că nu se poate abţine. În rest, orice comentariu care nu respectă această regulă va fi şters.
  2. Fără furtişaguri. Copierea parţială sau integrală a conţinutului acestui blog fără acordul autorului e interzisă.
  3. Respect la adresa cititorilor. Atâta timp cât polemicile se învârt în jurul ideilor e ok. Când trimiţi la origini, deja e bai.
  4. Respect la adresa autorului. Pentru că autorul e ăla ce şterge comentarii, merită şi el puţin respect.
  5. Fără spam.Dacă trimiţi un comentariu doar să-ţi promovezi marfa să ştii că nu va fi aprobat.

*această pagină poate suferi modificări

Despre mine

Cine sunt

Mă numesc Andrei Boar, am 21 de ani şi locuiesc în Câmpia Turzii jud. Cluj. Sunt student la Facultatea de Inginerie Electrică din cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca.
Născut în 21 martie 1989, sunt online din 2003 şi scriu pe blog din noiembrie 2006. Da, e adevărat: berbecii au un ego cât China.
În 2007 am luat Premiul III la RoblogFest, categoria Cel mai bun blog scris de cineva sub 18 ani.
În 2008 era pus în scenă un articol de pe blog la Festivalul BlogTheatre din Graz(Austria). Regizor: Maria Manolescu.
În 2010 am lansat TopHabits, un proiect drag de dezvoltare personală.

Pasionat de comunicarea online am participat la Internship 2.0 organizat de Sorin Tudor. Printre alte lucruri frumoase, mă mândresc că am pus umărul la Recitiri.ro.

Îmi plac: oamenii frumoşi, cărţile, bicicletele, înotul, fotografiile sepia şi încă 50 de lucruri. Prefer să nu mă gândesc la lucrurile care nu-mi plac.

Apariţii în presă: Mediafax, Cotidianul(1, 2), Pro TV, Capital.

Articole scrise pe alte bloguri/siteuri:

  1. Bloguri valoroase fără trafic. (alexbrie.net)
  2. iPodul şi adâncimile sufletului (inpanamea.ro)
  3. Ministru cu dare de mână (inpanamea.ro)
  4. Fata cu zâmbetul frumos (inpanamea.ro)
  5. Fără idealism (inpanamea.ro)
  6. Blogosfera locală (turdanews.net)
  7. Ovidiu Deoanca (turdanews.net)
  8. Cinci greşeli întâlnite în comunicarea online (pr365.0)
  9. Vali Petcu: Zoso, The Blogfather (pr365.ro)
  10. Moralitatea în PR (pr365.ro)
  11. Andrei Roşca: pasiune, cărţi, antreprenoriat (pr365.ro)

Mă găsiţi pe: Facebook | Twitter | Flickr | Linkedin

Sunt dornic să cunosc oameni noi. Aveţi datele mele de contact aici. Promit să răspund cât mai repede.