Din liceu: Ce vreau

[Acest articol face parte din seria “Din Liceu”. E foarte probabil ca părerile exprimate în articol să mi se fi schimbat. V-aş ruga să ţineţi cont de acest lucru înainte să comentaţi :) ]

Tocmai m-am hotărât să nu salvez lumea. Mai bine să mă salveze ea. Nu vreau să devin cineva, nu mai vreau altceva decât linişte. Vreau să duc o viaţă mediocră. Vreau să nu-mi mai bat capul cu prostii care nu durează mai mult de o zi.

Vreau să termin liceul. Vreau să fac o facultate. Vreau să o termin. Vreau să am un servici. Vreau să am o familie. Vreau să nu fumez.

Vreau să mă trezesc dimineaţa şi să-mi fac o cafea, un duş şi să merg la servici. Vreau să am o nevastă care să mă sâcâie şi să mă certe pentru ora la care ajung acasă. Nu-mi trebuie o maşină. Dacă ar fi să am toţi banii din lume m-aş plimba în faţa tuturor cu bicicleta şi în tabloul ăsta poate vor vedea prostia deşertăciunii.

E prea multă bătaie de cap să încerci să atingi stelele. Nu poţi. Un mit nu e niciodată adevărat prin simplul fapt că e mit. Aşa că mă mulţumesc cu pământul şi cu marea.

Vreau să am prieteni. În lumea asta noi oamenii suntem singurele fiinţe care există şi care îşi dau seama de lucrul ăsta. Totul e un decor făcut de Dumnezeu pentru a nu ne plictisi în căutarea mântuirii. Ce naiba e o maşină? Totul se reduce la oameni şi un prieten face mai mult decât orice maşină.

Înnebuniţi de lume ne certăm, ne facem duşmani şi jignim cei mai buni prieteni. Adolescentul din American History X spunea că viaţa e mult prea scurtă pentru a fi mereu supăraţi. Aşa că de ce să fim tot timpul certaţi şi să plecăm fără să iertăm?

Vreau să am o căsuţă pe plajă sau la munte. Vreau să fiu abonat la un ziar şi să-l citesc în fiecare seară. Să mă duc la pescuit şi să nu prind nimic. Să mă uit la un meci cu o ladă de bere în faţă alături de cei mai buni prieteni. Vreau să urlu când dă Steaua gol.

În concluzie reiau ideea: Trăiţi cum vreţi! Faceţi-vă prieteni. Nu lăsaţi materia să vă strice. Ce mare brânză e dacă ajungeţi director când femeia de servici care spală coridoarele firmei e cu mult mai fericită. Credeţi că sunteţi faimos? Pe Napoleon nu-l mai întrece nimeni aşa că degeaba.

Articol scris în 19 decembrie 2006.

One thought on “Din liceu: Ce vreau

  1. Andrei Boar says:

    Cine a comentat la vremea respectivă:

    cuerzan s ciprian: foarte misto textu… beton…si eu as vrea cam tot ceva de genu…vreau sa simt ca traiesc…vreau sa fiu lasat in pace…vreau sa nu fiu obligat sa fac ceva ce nu ma intereaseaza…vreau ca banii sa dispara…sau mai bine zis nevoia de bani sa dipara…vreau sa nu conteze ce faci in viata…vreu sa nu mai fiu lenes…desi imi place…..

    Gelu: toate bune si frumoase pana intr-o zi cand te trezesti, iti bei cafeaua, faci dus dar in drum spre servici te indragostesti de alcineva…

    Anonim: Imi place cum scrii si mai mult cum gandesti. Sper sa nu te paraseasca aceste ganduri cand vei termina liceul , cand vei reusi , cand vei termina facultatea! Si eu am trecut prin toate astea si am ajuns la 42 de ani fericita pentru ca mi-am dorit f putine. E o reteta! Iti doresc multa sanatate si sa ai parte de momente fericite, prieteni care sa nu te influenteze in rau! Bafta in cunoasterea anilor ce vin!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *