Self Branding vs. True Self

Unul dintre păcatele Facebook-ului e că nu arată mai nimic din culise, ci doar ce alegi tu să arăţi. Da, pot apărea anumite fotografii în care te-au tag-uit prietenii tăi în timp ce tu erai praf, dar în cele mai multe cazuri nu se întâmplă acest lucru.

Poţi fi ultimul manelist, dacă vrei ca ceilalţi să te vadă un om cult ce ascultă muzică bună şi citeşte cărţi pretenţioase, poţi s-o faci.

Practic, dacă tu dai like la acţiuni de implicare socială, share-uieşti piese bune, arunci acolo un citat rafinat, poţi da impresia că eşti altfel. Şi tentaţia de a da celorlalţi o imagine bine şlefuită e destul de mare.

Eu nu aleg să arăt despre mine decât chestii bune. Punct. Şi cred că aşa face toată lumea; însă odată ce acest sharing pe jumătate devine o acţiune constantă, cu un scop bine-definit, deja e minciună.

Când te uiţi în oglindă, doar tu apari pe partea cealaltă, nu oamenii ce ţi-au dat Like sau Share.

2 thoughts on “Self Branding vs. True Self

  1. Ariton C. says:

    Bine spus, self branding dramaturgic…
    Insa, cred ca sunt rare cazurile in care cineva minte deliberat doar pentru a crea o imagine mult favorabila siesi… Oricum, brandul personal nu sta in picioare singur, mai ales in cazul recrutarii. Pana la urma, un recruiter bun scoate la iveala inadvertentele dintre real si afisat.
    In plus, articolul tau completeaza o suita de alte initiative/ghiduri de folosire corecta a platformelor sociale (ma refer la http://www.arhiblog.ro/2010/09/mic-ghid-de-socializare-pe-twitter.html si la http://www.adrianciubotaru.ro/cinci-pa%C8%99i-pentru-un-blogger-incepator/#comment-87892 ).
    Bravo si succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *