Dispreţ

Trebuie să recunosc, uneori sunt capabil de un dispreţ enorm faţă de oameni.

Încă de când eram mic mă stupefiau cele mai mărunte gesturi de răutate ale copiilor. “Eu n-aş face aşa ceva” era gândul în care ambalam toate răutăţile.

Crescând, am observat că lumea din jur nu se schimba, ci devenea din ce în ce mai murdară şi insensibilă. M-am adaptat, n-am fost un outsider, n-am fost băiatul în care se arunca cu radiere şi hârtii în timpul orelor. Eram ok.

Însă luat de valul anilor am uitat cine erau băieţii buni şi cine erau cei răi. Culorile s-au amestecat, iar eu m-am trezit trăit de viaţă şi nu invers.  În ultima vreme însă, am tot evadat din monotonia zilnică. Am cunoscut oameni faini care mi-au arătat că dacă voi dori cândva să stau într-un loc cald de inimi, acel loc există. Apoi, am început să fac lucrurile care îmi plac şi  pe care le tot amânam. Iar acum încerc să recuperez timpul pierdut  pe care nu l-am petrecut cu mine.

Însă nu pot să nu recunosc că fac toate aceste lucruri din dispreţ.  Ca să nu devin ca ei, ca majoritatea.

3 thoughts on “Dispreţ

  1. Beto says:

    Numai ca oamenii buni mai fac din cand in cand rau si oamenii rai au intotdeauna un sambure bun in ei. Numai ca atunci cand unul are o stare mai ciudata si se poarte ca un om rau, alaturi de el mai sunt cateva persoane care se lasa usor influentati de rau si atunci devine un grup rau. Asta cel putin la adolescenti. Totusi ce e bun e si frumos si ce e rau pare frumos dar e doar amuzant sau o cauza de a iesi in evidenta, ceva de genu

  2. anadana says:

    Ceea ce faci in ultima vreme e bine. Asa cred eu. Cand discerni culorile, cand te detasezi de turma, cand constientizezi existenta oamenilor frumosi si incerci sa faci ce-ti place,pasesti spre tine, imbogatindu-te.

  3. Liuba :] says:

    toti suntem capabili sa dispretuim lumea.. nu stiu… uneori mi se pare ca este necesar sa dispretuiesti.. te ajuta sa treci mai departe!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *