Despre schimbările pe care vreau să le fac

Îmi spunea cineva într-una din nopțile trecute că îi place la mine felul în care m-am descurcat până acum în viață. Great job, great friends și-o mare doză de libertate și independență. I-am zâmbit modest cu privirea unui om ce ascultă un om ce nu știe ce vorbește. Pentru că dincolo de aparențele astea se ascunde un om egoist, care nu știe ce vrea și care aleargă doar după plăceri și fuge de orice urmă de responsabilitate.

Sunt convins că uneori dau impresia de om care nu-și mai încape în pielea lui de mulțumire, însă adevărul e că eu sunt cel mai dur cu mine. Atât de dur că uneori mă mai întreb dacă nu cumva exagerez. Însă sunt multe lucruri care mă deranjează:

Mă deranjează că de multe ori am fost infidel sau m-am purtat ca un porc cu majoritatea fetelor care au ținut la mine.

Mă deranjează că încă fumez.

Mă deranjează că nu mă cunosc destul încât să știu ce vreau.

Mă deranjează că nu sunt sincer și fac jocuri cu unii oameni.

Mă deranjează că nu mă gândesc la ce simt ceilalți.

Mă deranjează că nu am suficientă grijă de mine.

Mă deranjează că vreau să am tot timpul dreptate.

Mă deranjează că n-am niște principii după care să-mi ghidez viața.

Mă deranjează că n-am fost niciodată în stare să port o discuție serioasă cu cineva.

Mă deranjează că nu mai vorbesc destul cu părinții mei.

***

Nu știu dacă e sfârșit de an și încep să realizez că așa nu mai merge, însă aș vrea din tot sufletul să fac o schimbare  în viața mea. Să ajung peste un an să citesc acest articol și să mă bucur că am ajuns alt om.

Însă mi-e teamă ca toată această dorință de schimbare să nu fie un alt moft de-al meu. Sunt atât de capabil să-mi raționalizez greșelile încât nu mai am încredere nici în deciziile pe care le iau eu însumi.

Când am citit acest acest articol am simțit că în sfârșit un om matur a reușit să fie suficient de sincer și să scrie fix despre lucrurile pe care le simt acum. L-am citit de nenumărate ori zilele acestea și a trebuit să recunosc că am o problemă am niște probleme pe care trebuie să le rezolv cât mai curând dacă vreau să fiu din nou OK cu mine însumi și oamenii din jur.

Încă nu știu exact de unde să încep. Cred că primul a fost a fost să recunosc toate problemele de mai sus. Apoi să fac o pauză, să mă opresc și să stau la niște discuții serioase cu mine.

Îmi surâde gândul unei conștiințe împăcate. N-am apreciat niciodată cât de bine e să dormi împăcat cu tine însuți. Până în ultima vreme când unele nopți au devenit zgârcite cu mine. Și știu că acum e prea târziu pentru cerut iertare altor persoane, însă sper să ajung ca la sfârșitul acestei aventuri să fiu măcar capabil să mă iert pe mine însumi.

4 thoughts on “Despre schimbările pe care vreau să le fac

  1. anadana says:

    …ma deranjeaza ca nu te deranjezi sa nu te mai deranjeze tot ceea ce te deranjeaza:)

  2. […] oamenii care îmi spun că nu mă pot schimba. În mod normal m-ar fi afectat chestia asta. De-a lungul timpului întotdeauna am căutat o […]

  3. Blegoo says:

    Citat:
    “…n-am niște principii…”

    Păi, d-aici pornesc toate celelalte nemulțumiri, zic io.
    Citind gândurile tale pîn’la pagina a 4-tra în urmă, eu cred că AI principii.
    Vorbesc serios, nu fac mișto.
    Problema NU E că nu le ai; cum am zis, ele sunt cu tine – principiile.

    Problema e că tu nu le iei în serios.
    Încă.

    Explicația constă în faptul că ai o anume vârstă cronologică – cu urmarea că ai o experiență de viață comensurabilă cu vârsta.
    Viața nu-i egală cu experiența de a scrie cod de php – ori alte limbaje; viața cere timp de dezvoltare, de creștere. Principiile sunt în tine și cu tine – doar că nu sunt gata de folosit ACUM.
    Schimbările pe care le dorești trebuie să decurgă firesc, natural, ca să spun așa – altfel sunt falsificări nepotrivite.

    Există trei feluri de oameni:

    1) Cei care învață din greșelile altora.
    2) Cei care învață din greșelile proprii.
    3) Cei care nu învață deloc.

    Așa cum citesc eu postările tale, tu ești la nivelul 2.
    În timp, e posibil să urci la nivelul 1 – un grup select, ceva sub 0,1% din populația globală.
    N-am idee dacă tânjești la așa ceva – ori dacă ți-ar fi potrivit. Dacă da, o să se întâmple firesc; dacă nu, asta e, defilăm fiecare cum putem.

    …………………….

    Fără legătură cu subiectul postării:
    Mi s-a părut interesant să citesc scrierile tale – poate din cauză că e unul din foarte puținele bloguri adevărate – în sensul că e sincer și personal.

    La obiect: Dacă încă mai ai îndoieli despre progresul tău, ia și recitește ce-ai scris de când ai postat însemnarea de mai sus. Eu văd clar apariția principiilor.
    Tu?

  4. ZuZu says:

    @Blegoo Am trecut zilele acestea prin arhivă și am dat de comentariul tău. Probabil e cel mai târziu răspuns pe care l-am dat vreodată, îmi cer scuze pentru asta :)

    Citindu-l acum poate îl înțeleg mai bine decât l-aș fi înțeles acum 3 ani. Într-adevăr aveam o anumită “vârstă cronologică” și ce am învățat în ultimii ani e că uneori oricât te-ai strădui, schimbarea vin în timp. N-ai ce să faci decât să aștepți ca unele lucruri “să se coacă”. Cred că tu erai mai matur dacă ai înțeles asta :)

    PS. Mă bucur că ți-au plăcut postările, încerc să fiu cât de sincer îmi permite internetul :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *