Mă întorc acasă

Unii ar spune că e neașteptat să scriu acest articol, tocmai după cel în care explicam cum învăț germană. Cine mă cunoaște ar spune că așa sunt eu, impulsiv/spontan/nehotărât și că nu se miră. Însă decizia e clară: mă întorc în România.

Îmi spunea odată un prieten cât de curajos am fost că m-am mutat în Berlin de unul singur. Când mi-a spus asta, m-am gândit că aș avea nevoie de un curaj mult mai mare ca să mă întorc. Și în secret mi-l doream.

De fapt, asta o să însemne Berlin pentru mine: locul în care m-am dus ca să devin omul în stare să se întoarcă înapoi. Și am devenit. Nu pot spune cum aș fi fost dacă nu m-aș fi mutat niciodată, însă tind să cred că locuitul de unul singur într-o țară străină a fost un catalizator pentru schimbare.

Înconjurat de prieteni, 21 martie 2018

Povești

După Crăciun, Mâța a trecut pe la mine să mă salute înainte să mă întorc în Berlin. L-am salutat stângaci și am intrat grăbit în casă. N-am vrut să vadă că-mi dădeau lacrimile. De fapt, mi-au dat și acum 4 ani și ori de câte ori mă lăsa la aeroport. Dar anul ăsta, mi-am promis că e ultima oară când se întâmplă.

~

De ziua mea, Pascu mi-a spus că din punctul lui de vedere fac un sacrificiu prea mare locuind aici. M-a enervat la culme și inițial am crezut că mă enervez pentru că a început să dea sfaturi gratis pe care nu i le-a cerut nimeni. A doua zi, m-am întrebat dacă nu cumva m-am enervat pentru că avea dreptate și eu n-am vrut să recunosc.

~

Acasă îi spuneam lui tata că nu știu unde e mai bine: acasă sau în Berlin. Mi-a răspuns simplu: unde te simți tu mai liniștit.

~

– Relațiile la distanță nu prea funcționează, nu? l-am întrebat pe Belmega când m-a adus la aeroport.
– Bă, dacă v-ați fi știu de dinainte da, da așa că v-ați văzut doar o zi, nu prea cred.

~

După ziua mea, am trecut prin Budapesta pentru 3 zile. Mă gândeam că o pauză într-un loc în care nu e nici Berlin, nici Cluj m-ar ajuta să-mi dau seama ce vreau. Pe avion, am încercat să fac o listă cu pro și contra, cum zicea Arpi că a făcut. În timp ce-o făceam, mi-am spus că e cam stupid să mă prefac că iau o decizie când de fapt știam ce vreau să fac.

~

Ajuns la muncă îi spun lui Karol, polonezul cu care lucrez, “Băi, cred că mă întorc în România”. Am ieșit la o plimbare, primăvara dădea pe străzile din Kreuzberg. Am povestit despre viață, familie și lucrurile care contează. “O să-mi fie dor să lucrez cu tine, dar cred că ai luat decizia corectă”.

Ce vrei 

“Never put your family, friends, or significant other low on your priority list.  Prefer a handful of truly close friends to a hundred acquaintances.  Don’t lose touch with old friends.  Occasionally stay up until the sun rises talking to people.  Have parties.” – The days are long but the decades are short

Am mai scris despre asta, dar e destul de greu să alegi ce vrei. E dificil pentru că în viață lucrurile pe care le vrei sunt împrăștiate în diferite pachete, iar tu ai voie să alegi doar unul. De aceea două liste cu plusuri și minusuri nu prea funcționează pentru că plusurile de pe prima listă nu sunt egale cu cele de pe a doua listă. Că nu pot compara oportunitățile profesionale din Berlin, cu oportunitățile romantice din Cluj. Și când trebuie să renunți la lucruri bune ca să ai parte de alte lucruri bune, e greu să iei o decizie pentru că psihologic suntem făcuți să evităm pierderile.

Pe mine m-a ajutat să gândesc pe un termen mai scurt și să-mi dau seama că lucrurile pe care le vreau în următorii 5 ani nu se află în Berlin. No fucking way. De aceea n-aș putea asculta un tip de 40 de ani cu familie și copii spunându-mi că nu înțelege de ce plec. Pentru că ne aflăm în stadii de viață diferite. Iar eu la stadiul în care mă aflu, vreau niște lucruri care sunt în România.

Viață e prea scurtă ca să nu faci exact ceea ce vrei. Alteori realizezi că viețile celor la care ții sunt prea scurte ca să mai amâni să-i vezi. Desigur, poți paria că în câțiva ani o să fie tot acolo și o să ai timp de ei sau ei de tine. Dar chiar vrei să fii genul de om care pariază cu chestiile astea? De ce să regreți în câțiva ani că nu ți-ai petrecut mai mult timp între oamenii dragi ție?

Probabilitatea și extrapolarea

1) Living in the same place as the people you love matters. I probably have 10X the time left with the people who live in my city as I do with the people who live somewhere else.
2) Priorities matter. Your remaining face time with any person depends largely on where that person falls on your list of life priorities. Make sure this list is set by you—not by unconscious inertia.
3) Quality time matters. If you’re in your last 10% of time with someone you love, keep that fact in the front of your mind when you’re with them and treat that time as what it actually is: precious. – The Tail End

Odată ce am recunoscut ce vreau a fost destul de simplu să mă hotărăsc.

Matematic dacă o iei, probabilitatea ca să am parte de lucrurile pe care mi le doresc e mai mare în România.

Apoi, am trăit 4 ani în Berlin. După toate datele adunate, am extrapolat la 10 ani și mi-am dat seama că nu, nu vreau să-i petrec aici.

Căutarea unui sens

“You don’t get to choose not to pay a price, you only get to choose which price you pay” Jordan B. Peterson

Deși probabilitatea să am parte de lucrurile pe care le vreau e mai mare în România, la fel de mare e probabilitatea ca în România să am parte de lucruri mai nasoale decât în Germania. Dar îmi asum prețul.

M-am gândit puțin la sensul vieții mele. Dacă aș fi rămas de tot în Germania aș fi avut probabil un trai mai confortabil. Însă cu ce preț? Pentru că n-am de gând ca narațiunea vieții mele să fie “a fost odată ca niciodată un tip care a renunțat la familie și prieteni și a trăit confortabil până la adânci bătrâneți.”

În general, nu cred că viață are vreun sens. Dar cred că fiecare om e capabil să dea un sens vieții sale, să-și scrie singur povestea. Odată ce am luat decizia să mă întorc, simt că am dat un nou înțeles vieții mele. Am ieșit din amorțeala așteptării că odată în viitor o să încep să-mi trăiesc viața și o să accept tot ce vine în urma deciziei mele.

Încă tot mă îngrijorează starea deplorabilă în care e România. Dar niște sacrificii trebuie să faci. Puțini vor să mai facă sacrificii în ziua de azi, dar dacă fugi de responsabilitate și sacrificii, de fapt tot faci un sacrificiu. E un adevăr simplu: dacă amâni să plătești acum și te lungești, nota de plată va fi mai mare.

Ce o să fac pe viitor

“The things that matter aren’t necessarily the ones people would call “important.” Having coffee with a friend matters. You won’t feel later like that was a waste of time.
Relentlessly prune bullshit, don’t wait to do things that matter, and savor the time you have. That’s what you do when life is short.”
Life is Short

O să mă mut în Cluj în prin iulie. Nu știu dacă mutarea o să fie definitivă, dar în stadiul ăsta, asta vreau să fac.

Când mi-am data demisia, cei din Berlin m-au întrebat dacă mai vreau să lucrez pentru ei din Cluj. Am spus da. Acum, în funcție de cum o să decurgă lucrurile o să mai continui sau nu să lucrez pentru ei. Pe viitor însă mă văd lucrând cu o echipă mai mare și să construiesc ceva serios. Însă recunosc, momentan pe partea de carieră nu vreau să-mi fac niciun plan. M-am concentrat suficient pe carieră, momentan o să las lucrurile să decurgă cum vor ele.

În rest, pentru o perioadă vreau să mă acomodez la viața de România și sper că n-am uitat tot ce am învățat aici. Apoi o să trăiesc pur și simplu așa cum cred eu că e mai bine. Știu cât de puternic te poate influența mediul în care trăiești, dar sper să am coloana vertebrală să trăiesc așa cum cred eu că e mai bine și că n-o să uit tot ce am învățat aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *