Cum ne fac încurajările rău

Aveam un prieten care spunea că o să-mi pic examenul auto ori de câte ori cineva mă întreba când trebuie să-l dau. Pot să ghicesc de ce găsea satisfacție în asta, dar articolul ăsta nu e despre prietenii toxici, ci despre cum încurajările pot face la fel de mult rău ca descurajările.

Dialogul de dinainte de examen

Prieten: Când ai examen?
Eu: În 25.
Prieten: Hai că-l iei de data asta.
Eu: Bă, văd eu cum mă descurc. Dacă nu, merge și din a 3-a.
Prieten: Nu mă, lasă că-l iei acum! Hai că-ți țin pumnii.

Prietenul de mai sus nu m-a văzut niciodată cum conduc. Asta nu-l oprește să aibă niște așteptări de la mine. El crede că sunt încurajări, dar nu face decât să pună presiune mai multă pe mine inducându-mi ideea că dacă o să pic examenul e de rău. Și nu e.

Dialogul de după examen

Prieten: No, ce făcuși?
Eu: L-am picat. Nu m-am asigurat când am coborât podul spre sens.
Prieten: :( No lasă că din a 3-a te asiguri 100%. Când îl dai?

Dacă nu l-am luat acum, următoarea dată sigur îl iau. Din nou, n-am nevoie de încurajări de genul ăsta. Apoi, nu vreau să pară că e un lucru rău că l-am picat.

Să pici examenul de condus pentru că nu ești suficient de pregătit nu e un lucru rău. De fapt, îți poate salva pielea cândva. Nu știu alții cum sunt, dar eu țin la pielea mea și a celor din jur.

Dăm o importanță inconștientă luatului de permis. Lumea ajunge să-și dorească să treacă examenul mai mult decât să învețe să conducă.

***

Nu-l judec pe prietenul meu. Probabil aș fi făcut la fel dacă n-aș fi trecut prin asta. Acum, dacă mi-ar mai spune cineva că își dă permisul, l-aș lăsa în pace să-l ia în ritmul lui. Nu mi-ar păsa când are examen, nici nu i-aș trimite mesaje în ziua examenului cu “Baftă!”.


Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.