Disperarea de a scrie lung și plictisitor

Am tot văzut articolul ăsta share-uit pe Facebook și singura mea explicație la numărul mare de share-uri e că jumătate din cei ce au dat share n-au citit dincolo de titlu. Ceilalți au citit printre rânduri și au decis că e un articol suficient de beșinos ca să-i dea un share și să-și impresioneze prietenii. Pentru că asta faci pe Facebook: îi impresionezi pe ceilalți cu chestii pe care nu le faci.

Cătălin Ștefănescu pare că a scris articolul ca să combine o studentă în primul an la Litere. Altfel nu-mi explic articolul ăsta scremut ce putea fi scris în 5 rânduri.

Observ asta și la cărți: mulți autori împachetează o idee simplă într-o carte. De exemplu, 12 Rules for Life a lui Peterson putea fi lejer un articol de blog. Sau o prezentare. Dar dintr-un articol de blog nu faci bani. Nici nu poți să te lauzi că ai scris o carte și să te bați pe burtă cu toți intelectualii.

Articolele ar trebui să fie suficient de scurte. N-are rost să lungești o propoziție într-un paragraf dacă n-ai mai mult de zis pentru că irosești timpul cititorilor degeaba.

Oricum, din tot balastul ăla de cuvinte, recunosc că ideea asta mi-a plăcut. Păcat că e la final:

“Cîtă vreme e vorba de un model, oricare va fi fiind el, există undeva, prin preajma lui – uneori, mult mai aproape decît ne dăm seama –, și o mare disperare. Aceea de a nu reuși să-l imiți întocmai.” 


Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.