Cum e înapoi în țară

Au trecut mai bine de 6 luni de când m-am întors în România după 4 ani petrecuți în Berlin. Și mă gândeam că ar fi bine să scriu un articol despre cum sunt acum. Încă tot primesc întrebări de genul “E mai bine aici?”, “Regreți că te-ai întors?” și sper că o să clarific aceste lucruri acum.

Disclaimer: opiniile din acest articol sunt strict personale și sunt perfect conștient că în aceleași circumstanțe altcineva ar putea gândi altfel. Nu vă grăbiți să puneți mâna pe furci.

Cum a fost întoarcerea?

Întoarcerea a fost destul de stresantă. Pe de-o parte din momentul luării deciziei am mai stat două luni în Berlin ca să-mi pregătesc plecarea, iar odată întors în țară am făcut multe schimbări într-un timp foarte scurt.

Într-o singură lună:

  • am schimbat o țară
  • m-am mutat împreună cu prietena
  • m-am lăsat de fumat
  • am început să lucrez de acasă
  • m-am apucat de școala de șoferi

Și în tot acel timp nici n-am putut să beau alcool din cauza unei mușcături tâmpite de câine. Acest detaliu e destul de important pentru că la momentul respectiv alcoolul era modul predilect de relaxare.

Cum au fost primele luni?

Din cauza acelor schimbări am fost și într-o perioadă de depresie în august-septembrie-octombrie. Dormeam câte 4 ore în timpul zilei și nu voiam să mă văd cu nimeni. Știam că nu e OK, dar nu aveam energia să fac nimic în legătură cu asta.

Mi-am revenit destul de bine după ce am început să merg regulat la sală, să am grijă ce mănânc și s-o las mai ușor cu alcoolul.

Poate că îmi reveneam mai repede dacă vorbeam cu cineva despre asta, dar în acele momente chiar nu știam cine m-ar înțelege.

Așteptări care nu s-au împlinit

M-am despărțit de prietena mea

Deși am crezut că a sosit momentul să intru într-o relație stabilă, n-a fost să fie.

Prin noiembrie prietena mi-a spus că a primit un job în Barcelona și a decis să-l accepte. Nu știu dacă puteam face ceva, dar am primit vestea ca o gură de aer. N-am vrut să mai forțez lucrurile în niciun fel și am decis să accept orice îmi va mai apărea în cale.

Nu-mi petrec prea mult timp cu prietenii vechi

Am știut că n-o să mai fie ca acum 4 ani, dar nu mă așteptam să-mi evit cei mai vechi prieteni.

Problema e că în ultimii ani m-am schimbat, s-au schimbat și ei iar alții au rămas la fel. Și simt că nu mai avem prea multe în comun. Nu știu dacă e ceva temporar sau doar în capul meu, dar n-am găsit încă o rezolvare la chestia asta.

Încerc să cunosc oameni noi și păstrez legătura cu 2-3 oameni cu care chiar mă înțeleg și în preajma cărora mă simt confortabil în pielea mea.

Lucrul de acasă nu a fost atât de rău pe cât mă așteptam

Am fost plăcut surprins să văd că nu e așa de greu să lucrezi de acasă. Deși îmi lipsește uneori o echipă, îmi place liniștea de acasă. Pot să fiu flexibil în timpul zilei și pot să-mi încarc bateriile ori de câte ori simt nevoia.

Chestii care nu-mi plac în .ro

Suferința din jur

Văd o amăraciune în ochii multor oameni pe care înainte îi știam mai optimiști. O agresivitate în viața de zi cu zi a celor din jur pe care dincolo n-o vedeam. Ceea ce mă face să mă întreb: Oare așa voi fi și eu în 4 ani?

Soluția găsită de români la problemele din jur e o nepăsare crasă, un autism social în care aleg să nu le pese de ce se întâmplă la un metru mai departe de cercul lor.

Primul impuls e să dai vina pe țară, pe PSD și draci, dar dacă te uiți mai atent observi că românii sunt victime ale propriilor obiceiuri. Statul pe Facebook și urmăritul știrilor toxice, presiunea de a ține pasul cu ceilalți în materie de cheltuieli sunt decizii pe care le iau ei singuri conștient sau mai puțin conștient.

Ca să-ți păstrezi pacea e nevoie de înțelepciune și disciplină. Dar nimeni nu mai vrea să învețe și nimeni nu mai vrea să facă sacrificii.

Nu creditele pe 30 de ani vor fi marea problemă. Ci nota de plată ce va veni pentru că am ales să fim ignoranți. Celor mai mulți, ignoranța dobândită între vârstele de 20-30 de ani le va ghida fiecare alegere în viață. Iar asta va fi crunt.

Presiunea socială

Oamenii de aici par mai uniți pentru că sunt organizați în grupuri rigide care n-o să se schimbe prea mult de-a lungul timpului.

Dar asta vine cu un cost: oamenii cu care te înconjori au așteptări despre cum să-ți trăiești viața și n-o să aibă nicio jenă să-ți comunice acele așteptări.

Oamenii au o problemă când ai un salariu decent și ai un telefon ieftin. Sau când nu călătorești mai mult. De ce nu-ți iei mașină dacă tot îți faci permisul. De ce nu faci copii dacă tot te-ai căsătorit. De ce nu te căsătorești?

Dacă nu ești atent, iei asupra ta niște cheltuieli și extra stres doar ca să-ți mulțumești apropiații. Poate soluția e să nu te limitezi doar la un grup de oameni și să știi foarte bine ce vrei de la viață.

Chestii care îmi plac în .ro

Nu mai sunt străin

Îmi place că nu-mi mai bat capul cu limba și pot avea o conversație cu oamenii din jur fie că sunt casierița de la supermarket sau șoferul de pe taxi.

Dacă ies în club știu că pot vorbi cu orice tipă și n-o să mă întrebe niciuna din ce țară sunt.

Câștig mai mult. Stau într-un apartament mai fain și mai ieftin

Din punct de vedere financiar sunt mai mult decât mulțumit. Pot să stau în centrul orașului într-un apartament mișto fără probleme.

Da, chiriile sunt mari, dar tot mai mici și la alt nivel decât cele din Berlin.

Aproape de familie

În Berlin mă simțeam vinovat că eram rupt de familie. Nu-i ca și cum fiind aici pot face mai multe pentru ei, dar dorm mai liniștit știind că sunt la o oră distanță de casă. Cred că și ei sunt mai liniștiți și asta mă liniștește și mai mult.

Programul flexibil

Pentru că am un program mai lejer și limba nu mai e o problemă, pot face mai multe lucruri aici: am început școala de șoferi, am început să iau ore de salsa, iar dacă e un eveniment fain pot să mă duc știind că pot vorbi cu toată lumea.

M-aș mai întoarce în Berlin?

Am avut momente în care nu mi-a fost dragă țara. În acele momente m-am întrebat: “Te-ai simți mai bine dacă te-ai întoarce?”

De fiecare dată răspunsul a fost Nu. Cu tot răul de aici, nu aș fi mai fericit în Berlin. E un oraș mișto și dacă aș pleca vreodată, aș merge tot acolo. Iubesc Berlinul mai mult decât Clujul. Dar nu locul în care te afli, ci ceea ce faci acolo contează.

Fericirea sau împlinirea ta sunt chestii pur subiective. Viața ta cotidiană și gândurile pe care le ai au un impact mult mai mare decât orașul în care locuiești. Poți fi nefericit și într-o țară cu autostrăzi și condiții medicale mai bune.

Lecții

Prea multe schimbări deodată chiar și aparent pozitive pot fi un factor de stres. Ia-le pe rând, nu te grăbește nimeni.

Uneori așteptările îți vor fi înșelate. Acceptă-le. Destinul nu poate să-i facă nimic unui om capabil să accepte orice.

Sportul, reducerea de alcool și o alimentație sănătoasă vor face din tine un alt om. Mai bun.

Nu-ți fie teamă să renunți la oameni. E OK, dacă faci puțin loc și ai puțină răbdare, vor veni alții.

Nu-i lăsa pe alții să gândească pentru tine. Nu te băga la credit, nu-ți lua mașină, nu fă copii doar pentru că asta e părerea celor din jur. Nu trăi o viață decisă de alții.

Fă abstracție de orașul în care locuiești. Ești la un bilet distanță de orice loc din lume.

Lumea e mai mare decât crezi. Există alte joburi, alți oameni pe care să-i cunoști, alte hobby-uri pe care le poți începe. Nu te limita la ce mai aproape de tine.

Nu te mai concentra pe lucrurile asupra cărora nu ai control și fă ceva în legătură cu lucrurile pe care le poți controla.

Construiește o viață bazată pe valori. Gândește-te ce viață vrei să ai, fă o listă cu valorile care duc la viața respectivă, apoi trăiește în concordanță cu acele valori. No matter what.

“Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăția ci liniștea colibei tale te face fericit”. Ioan Slavici – Moara cu Noroc.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.