Călătoria

Un om complet e un om nemilos. Nu crud, ci neîngăduitor cu încălcarea spațiului personal. Un om care-și cunoaște granițele, le respectă și se așteaptă să-i fie respectate. Asertiv.

Un om care nu-și respectă granițele e un om pierdut. Pentru că lumea e plină de oameni nemiloși care știu ce vor. Și în lipsa unor granițe personale, lumea aia va face din tine ce vrea. Când se va întâmpla asta, fie vei dezvolta resentimente, fie îți vei pierde personalitatea.

Poate dacă te uiți în urmă și aduni toate ocaziile în care ai lăsat de la tine, ajungi la concluzia că ai fost făcut efectiv poștă de cei care știau mai bine decât tine ce vor. Un abuz.

Când ai spus da, dar ai vrut să spui nu. Când ai spus nu, dar ai vrut să spui da. Când viața ți-a întins la propriu o bunătate pe tavă, dar l-ai lăsat pe altul să se înfrupte din ea. Toate oportunitățile pierdute de a răspunde vieții în termenii tăi. Toate ocaziile în care ți-ai spus că ești bun, dar de fapt ai fost slab. În slăbiciunea aia, ți-ai sugrumat personalitatea fără să ți-o ceară nimeni.

Partea bună e că poți începe să repari. Nu, nu vei fi un Chuck Norris din prima zi. Dar poți fi un Prâslea care pornește la drum. Și n-o să ai un cal pizdos, ci un cal vai de pula lui. Nu fi posomorât, mârțoaga aia e cu șpil:

“Nefolosit, Calul năzdrăvan pare o mârțoagă fără valoare, singurul mijloc de a-l redresa fiind hrănirea cu jăratic, iar atunci, după restabilirea funcțiilor potențiale, el nu se avântă deodată în zbor, ci face mai întâi o probă, adică o evoluție de încercare. Adesea, păstrează în urechile sale multiple obiecte magice: o perie care, aruncată îndărăt, se preface în pădure impenetrabilă, o gresie sau un inel, din care răsare un munte, repectiv un zid, inescaladabil.”

de aici

Destul de mișto, nu? Eh, partea proastă e că nu va fi ușor, dar dacă stai bine să te gândești, ce altceva ai mai bun de făcut?

Va fi interesant: vei învăța cum să mânuiești Adevărul – o sabie care în mâinile nepotrivite poate face atâta rău, vei trece probe în urma cărora vei primi daruri sau alte arme. Iar dacă o să înveți cum să ceri, o să ai și zâne în ajutor.

Un singur sfat îți dau la început de drum: Ferește-te de Tărâmul Durerii – locul în care oamenii suferă degeaba, dar nici nu te lungi în Tărâmul Plăcerii – locul în care oamenii au parte de toate plăcerile. Ține calea dreaptă prin Tărâmul Vulnerabilității – locul în care crești doar dacă ești dispus să suferi.

La final, va trebui să eliberezi pe cineva ținut captiv de un balaur înfiorător cu 3 capete. Nu știu ce să zic de balaurul ăla. Sunt tot felul de legende care circulă și drept să-ți spun, cu fake news-ul din ziua de azi, mie mi se pare o făcătură. Dar prizonierul? Oh, prizonierul e real și abia așteaptă să-l eliberezi. Păcat că n-o să fiu acolo să-ți văd fața când îl vei cunoaște :)


2 comentarii la “Călătoria

  1. I says:

    Citesc chestia asta a treia oara. E ce trebuie. Ma bucur ca desi faci pauze si “ameninti” ca nu mai scrii, totusi o faci.

  2. ZuZu says:

    @I Mersi :) Ma bucur ca ti-a placut :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.