Calitatea vieții

Citeam articolul ăsta pe blogul lui Cetin și sunt complet de acord cu mesajul, însă ceva mă râcâie în legătură cu exemplele date.

Am făcut și eu la fel cu tipul din Spartacus care a murit de cancer și arăta așa:

Motivul pentru care nu-mi plac exemplele e că, deși îți arată că oricât de sănătos ai trăi poți muri oricând, încurajează oamenii să nu mai aibă grijă de ei. Bunicul care a fumat până la 90 de ani și sportivii care au murit subit îi fac pe unii să creadă că pot să-și trăiască viața băgând în ei toate prostiile.

Aleg să fac sport regulat pentru că sunt pur și simplu alt om după o dimineață începută la sală. Mintea la muncă mi-e brici, problemele par mai mici și perspectiva asupra viitorului e destul roz. Un om odihnit și relaxat pur și simplu relaționează și gândește diferit.

Sigur, poți da ortu’ popii oricând, dar unde e frumusețea unei vieți lungi când tot corpul ți-e o povară?

Cheia unei vieți împlinite e moderația și e o idee veche de când grecii. Toate lucrurile făcute în echilibru. Nu trebuie să fii ultimul maratonist. Un pic de mișcare pe săptămână, un pic mâncare sănătoasă, un pic de dragoste și un pic de somn. Ai o minimă grijă de tine ca să poți fi acolo, vorba lui Cetin:

“Trăiți. Fiți alături de cei pe care îi iubiți, spuneți-le că îi iubiți, stați și petreceți cât mai mult timp alături de copiii voștri și lăsați-i să se bucure de voi și de prezența voastră”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.