De ce am renunțat la alcool

Azi se împlinesc 50 de zile de când n-am mai consumat alcool. Cred că n-am mai stat pe uscat atât de mult din liceu sau generală. Crazy.

Pare o decizie drastică. Lumea te judecă și nu înțelege. N-am ajuns să fiu bețivul care doarme pe stradă, nici n-am făcut nimic (super)grav în timpul bețiilor.

De fapt, alcoolul mi-a dat tot timpul energie și m-a făcut o persoană mai jovială. Inițial pare prea frumos ca să fie adevărat. Dar apoi observi că plătești un preț pentru toate lucrurile alea. O noapte nebună în weekend devine două zile de oboseală la muncă. Tipa pe care ai combinat-o în club observă a doua zi că nu mai ești muntele de încredere de noaptea trecută. Toate problemele pe care nu le rezolvi pentru că ești prea ocupat să “livin’ la vida loca” o să se adune în timp și la un moment dat te vor confrunta. Te așteaptă, nu-i grabă.

Nu cred că toată lumea ar trebui să se lase de băut. Însă dacă ai impresia că alcoolul îți acoperă o parte din suflet sau te întrebi dacă nu cumva bei prea mult, de ce să nu faci o pauză ca să vezi ce iese la suprafață?

Nu trebuie să aștepți un rock bottom ca să te lași de băut, nici nu trebuie să te identifici ca fiind alcoolic. Lumea are obiceul să împartă lucrurile în alb-negru, dar ignoră zona aia gri de băutori de weekend care sunt afectați de alcool mai mult decât cred. Iar unii dintre ei din păcate chiar se îndreaptă spre dezastru.

M-a tot întrebat lumea de ce m-am lăsat de alcool. Nu mai simt că trebuie să-mi justific alegerile, dar scriu mai jos motivele principale pentru care am renunțat la alcool în speranța că poate cineva se regăsește în rândurile de mai jos. Top 3 motive pentru care am renunțat la alcool:

Rușinea de a doua zi

A doua zi e puțin spus. Că am făcut chestii de care mi-e rușine și acum. Încep să devină funny cu trecerea timpului, dar hei, nu erau atât de funny când s-au întâmplat(OK, unele au fost fucking hilarious).

Până acum n-am făcut nimic (super)grav. O vorbă spusă aiurea, niște mesaje patetice trimise unor foste, niște certuri here and there. Dar “scuze, am fost beat aseară” nu prea mai merge la 30 de ani.

Știu că dacă beau e doar o chestiune de timp până la următorul fuck-up. Poate fi peste o lună, poate peste 6. Dar o să fie. Și n-o să știu niciodată dacă o să merite. Și de multe ori n-a meritat. De fapt, multe lucruri pe care le regret în viață au avut ca sursă alcoolul.

Sănătatea mea

Dacă beau, nu mă pot ține constant de sală. Am încercat. Iar în weekend-uri e și mai rău: dacă nu lucrez a doua zi, știu că pot să beau cât vreau. Și apoi îmi petrec weekend-urile mâncând hectare de pizza și terminând sezoane întregi pe Netflix în loc să fac ceva productiv sau să ies în lume să interacționez cu oameni reali.

Iar acum îmi ia tot mai mult să-mi revin dintr-o beție. Uneori 2-3 zile în care sunt iritat, anxios și pesimist. Un prieten din Berlin la care dormeam după nopțile de bere l-a cunoscut de atâtea ori pe “Andreiul de a doua zi după o beție”. Salut Radu!

Chiar dacă beau două beri și adorm instant, mă trezesc pe la două noaptea și nu mai adorm până la 5. Nu trebuie să mă îmbăt ca să-mi stric a doua zi. Iar faptul că lucrez de acasă și pot dormi mai mult mi-a oferit de prea multe ori scuza că mă mai pot întinde la încă o bere:

Mi-am făcut analizele(e drept, după un week-end la cabană) și trigliceridele mi-au ieșit 366. Cât ar trebui să fie în mod normal? Sub 150.

Mi-am turat la maxim sănătatea mai ales în anii petrecuți în Berlin. Nu știu, chiar am făcut destule și sunt mulțumit de cât m-am distrat. Dar acum vreau să mai am și grijă de mine. Iar nopțile petrecute în cluburi până la 7 dimineața nu mi se mai par atât de atractive.

Cine sunt cu adevărat

Am început în ultimele luni un proces mai activ de autocunoaștere. Nu vreau să mă schimb. Cineva îmi spunea zilele trecute “Andrei, ai 30 de ani. N-o să te mai schimbi niciodată.” Nu schimbarea o caut eu, ci să fiu cine sunt cu adevărat.

Iar atâta timp cât sunt lucruri pe care vreau să le fac și nu le fac, lucruri pe care vreau să le spun și nu le spun, lucruri care sunt adânc în mine și nu vreau să mă uit la ele, înseamnă că n-am ajuns la armonia de a fi cine sunt cu adevărat. Abia l-am descoperit pe Jung, dar cred că ceea ce vreau să fac e foarte similar, dacă nu identic, cu procesul de individuație enunțat de el:

Chiar dacă au trecut aproape două luni încă sunt abia la începutul călătoriei mele. Iar adevărul e că nu pot face toată această muncă emoțională dacă sunt praf în fiecare weekend și nu renunț la siguranța falsă pe care mi-o dă alcoolul.

Terrence Real scria în cartea sa I don’t want to talk about it(fenomenală carte, by the way):

“First, the addictive defenses must be confronted and stopped, then the pain beneath them must be allowed to surface. Finally, the skills and responsibilities of true intimacy must be reestablished”.

Abia după ce n-am mai folosit alcoolul ca un refugiu am început cu adevărat să cunosc părți din mine despre care nu știam că există. Și da, a ieșit multă durere la suprafață, vulnerabilități și rușine, însă ca să integrez toate acele lucruri, trebuie să le las să iasă la suprafață, nu să le înec în alcool.

Cât timp apelăm la vicii ca să ne ascundem durerile, ele rămân acolo jos și chiar dacă nu ajungem să le cunoaștem, ne influențează viața mai mult decât credem. Vorba lui Jung:

“Until you make the unconscious conscious, it will direct your life and you will call it fate.”

Cam atât despre asta :) Bineînțeles, nu e totul așa grav. Renunțatul la alcool a venit cu beneficii serioase: weekend-uri mai lungi, un somn foarte adânc, anxietate scăzută, mers constant la sală, mai puțină dramă în viața mea și un sentiment plăcut de confort în propria piele: mă plac și mă respect mai mult.


2 comentarii la “De ce am renunțat la alcool

  1. Marius Cucu says:

    Definitiv sau doar ocazional?

  2. ZuZu says:

    @Marius Momentan nu beau deloc. Nu stiu daca o sa fie pentru toata viata, dar momentan stiu ca nu vreau sa mai beau alcool indiferent de ocazie.

    De fapt cred ca daca te gandesti “Jesus, n-o sa mai consum niciodata” poate fi overwhelming. La inceput am luat cate o zi pas cu pas. Acum nu ma mai gandesc prea mult si nici nu mi-e dor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.