În slujba sufletului

Am scris destul de mult în ultima vreme despre ascultatul sufletului, dar nu cred că am reușit să-mi transmit mesajul. Probabil cuvintele funcționează până la un punct.

Anyway, mă operez săptămâna asta pentru deviație la sept și cât timp o să fiu internat vă las în grija unui alt articol despre suflet.

Despre suflet

Nu vreau să intru detalii despre natura sufletului. Numește-l cum vrei: suflet, psihic, subconștient, inimă etc. Există ceva în adâncul nostru care ne dictează cum ar trebui să ne manifestăm.

Dacă tot n-avem cum să aflăm scopul vieții, cel mai bun lucru pe care-l putem face e să ne ascultăm sufletul. Toată natura pare să-și urmeze cursul firesc: un trandafir înflorește, o rață măcăie, un câine latră.

Doar omul refuză să asculte răspunsurile cu care a venit deja pe lume și caută altele. Cumva e de înțeles: e mai ușor să cânți o melodie bună pe care ai auzit-o deja, decât să cânți notă cu notă un cântec despre care nu știi cum se va sfârși.

Din păcate, mai devreme sau mai târziu plătim prețul neascultării sufletului: o boală, o criză existențială, depresie etc.

În ciuda platitudinii “ascultă-ți inima”, ascultatul sufletului e o problemă de viață și de moarte. Să duci o viață în care nu ești tu nu e trăit, ci supraviețuit. Nu-i nimic autentic și viu într-o comă sufletească. Mai există o categorie de oameni care se rezumă doar la supraviețuit: prizonierii.

Cavalerul fără rege

Omul care nu-și ascultă sufletul trece prin viață ca un cavaler fără rege. N-are niciun scop nobil în viață, nicio țintă, nimic mai mare decât el pe care să-l urmeze. Trăind la voia întâmplării, acesta n-are de ales decât să se refugieze într-o viață de plăceri sau una de resentimente în care lumea e de vină pentru lipsa lui de direcție.

Mai târziu, omul nostru aude de un rege înțelept și măreț. Cu toții auzim asta la un moment dat în viață: chemarea să ne folosim potențialul, ideea că există alt format după care să ne trăim viața.

Convins că slujirea unui rege măreț și drept i-ar putea da un înțeles vieții, omul nostru nu mai stă pe gânduri și pleacă să intre în slujba regelui.

Dar garda regelui nu primește pe oricine, mai ales pe un cerșetor. Pentru că așa arată omul nostru după o viață de pribegie: prăfuit și slăbit.
Așa că n-are de ales decât să piardă vremea pe lângă poarta castelului sperând că va primi o provocare la un moment dat. Doar omul care trece suficiente probe va fi făcut cavaler în garda regelui.

Ce e de făcut

Odată ce te-ai hotărât să-ți slujești sufletul nu ai altceva de făcut decât să-i asculți cele mai subtile dorințe. Și apoi să le îndeplinești.

Cred că dacă urmezi dorințele sufletului vei ajunge la o existență împăcată. Nu mai ai nimic de justificat, îți urmezi calea naturală. Și vei ajunge la încrederea veritablă în sine: știi că ai toate răspunsurile și știi că ești în stare să le urmezi.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.