No music

Chiar iubesc muzica şi n-am încercat niciodată s-o destram în genuri. Cred că nu trece o zi în care să nu ascult măcar câteva melodii preferate. Să nu mai zic de fredonat…Dar ieri a fost o zi în care n-am mai vrut să ascult nicio melodie.

Pur şi simplu am oprit muzica şi am petrecut vreo 3 ore în linişte holbându-mă pe pereţi. Trei ore. Apoi s-a făcut seară şi am stat afară pe terasă să ascult greierii cum…cântă. Şi cântecul lor banal mi se părea de o mie de ori mai liniştitor decât orice altă melodie.

Am norocul să stau aproape de un câmp întins. Şi seara, cântecul greierilor se alătură discret atmosferei relaxante specifice serilor de vară când simţi că respirând aerul ţi se ia o piatră de pe inimă.

Mă tot întreb câţi greieri or fi? Câţi cântă exact în acelaşi timp? Cum e să aibă o aşa influenţă benefică asupra mea fără să ştie? Ţin minte c-am încercat o zi întreagă copil fiind să prind un greier. Nenorociţii îşi fac doar o gaură în pământ şi plus de asta simt când te apropii de ei. Mi-ar plăcea să fie acum cu mine X. Spunea că ei îi place oraşul. Aş vrea să fie acum lângă mine şi să-i spun superior “ţi-am zis eu”.

Şi după vreo oră de stat pe terasă am ajuns la concluzia că oricum iubesc muzica. Însă în clipele alea doream un gen de muzică dumnezeiesc: făcut de natură.

Liniştea din camera mea, cântecul greierilor, vântul din teiul de pe o anumită stradă, toate sunt hituri dincolo de înţelegerea noastră. Şi am fi nişte nenorociţi dacă am încerca s-o înţelegem pentru că n-o putem decat simti.

Întrebări fără răspuns

Cioran susţinea la un moment dat că această lume nu poate fi decât creaţia unui Dumnezeu rău, nicidecum actul unui Dumnezeu perfect, bun şi milostiv. Citindu-i cartea “Demiurgul cel rău” nu poţi decât să nu-i dai dreptate sau cel puţin să-ţi pui întrebări.

Şi aici e nedumerirea mea: Dumnezeu ar trebui să fie perfect. Adică, asta susţine creştinismul. Dar omul? Omul e categoric imperfect. Oscilând între bine şi rău şi înclinând de cele mai multe ori spre rău, te întrebi dacă omul şi lumea aceasta pot fi creaţia Lui. Dacă Dumnezeu e atotputernic şi perfect, cum a putut crea omul, fiinţa capabilă de cel mai mare rău? Altă explicaţie nu poate fi decât că a comis o eroare. Şi cum poate fi o fiinţă perfectă, capabilă de erori?

Sau nu există? Nicidecum. Sau cel puţin sperăm să existe Cineva acolo sus. Şi nu facem asta din dragoste, ci de frica gândului că poate nu există nimic şi vom ajunge cu toţii nişte cadavre reci, potenţiale resurse de petrol.

Facem bine din teama că dacă facem rău o să picăm naşpa la Judecata de Apoi. Nu sunt ateu. Când văd lumea asta minunată, e de ajuns să miros o floare şi să gust o pară pentru a realiza că nu existăm dintr-o greşeală a universului.

Lumea e minunată, omul nu. Ceva s-a petrecut când am fost creaţi. Religia însă nu poate răspunde la astfel de întrebări. Şi atunci, eu nu pot face altceva decât să uit că mi-am pus vreodată întrebările de mai sus.
Poate e vreun cititor mai religios şi mă lămureşte şi pe mine.

Pe o stradă

Pe o stradă liniştită. Mă plimbam. Singur. Era soare, dar bătea vântul şi praful de pe stradă îmi intra în ochi. Pe stradă un om în jur de 30 de ani. Slab, puţin cocoşat şi cu chelie.
Se plimba. Dar nu singur. Îşi învăţa fetiţa să se dea cu bicicleta. N-are rost să-l invidiez. Deocamdată, pentru că ştiu că nu am 30 de ani.
Uită-te la el. Nu-i macho, probabil nu are o nevastă fotomodel, probabil nici maşină şi niciun cont în bancă. Dar îşi învaţă fata să meargă cu bicicleta. Ce poate fi mai frumos? Ce poate fi mai cald? Ce te poate face mai liniştit?

În sfârşit mi-am găsit şi eu scopul pe lumea asta rotundă.

PS. Ce-ar fi să las orgoliul deoparte şi să mă împac cu un prieten lăsat deoparte?

Dimineaţa, la amiază şi seara

Diminea?a m? trezesc devreme. Mult prea devreme pentru mine. Nu sunt lene?, dar era o or? mult prea matinal? pentru mine. Oare din cauza asta eram a?a de moroc?nos? Trebuia s? merg la ?coal?. S?mb?ta. C?t e ea de fain?, via?a ?mi mai d? c?teodat? o palm? s? nu mi-o iau ?n cap. A nins. ?i ce? Bine c? de Cr?ciun am stat pe uscat. Nici nu m? bucur. Ciudat cum trec lucrurile pe l?ng? noi.
Amiaza vrea s?-mi arate c? e ?i mai a dracului. Lucrez la calculator. M? dor ochii. Ceva nu-mi ias?. ?ti?i, genul ?la de problem? dup? rezolvarea c?reia ??i vine s?-?i zg?rii fa?a la c?t de t?mpit e?ti. ?i c?nd te g?nde?ti c? solu?ia la a?a-zisa problem? se tot juca prin fa?a mea. Ciudat cum trec lucrurile pe l?ng? noi.
Seara ies la o bere. Alunec?. M? ?nt?lnesc cu ni?te prieteni care nu se mai opresc din tr?nc?nit ce-au f?cut la majoratul din seara trecut?. ?i tot ei m? ?ntreab? de ce sunt sup?rat. Ce-i cu tine ZuZule? ZuZu n-are chef. ZuZu nu-i ?n stare nici s?-?i aprind? o ?igar?. Ie?im afar?. Ne bulg?rim. M? mai destind. Mergem ?n Berc s? vedem Raco?a. ?n Berc e fain. Totul ?mi cur??? privirea. Vreau s? fiu singur. Vreau s? respir. M??a m? strig?: ZuZule, ai ?nnebunit b?? At?ta frumuse?e ?i eu ?s nebunu?. Aer curat. Alb peste tot. Cu prieteni. Ciudat cum trec lucrurile pe l?ng? noi.

Aparenţe vulgare

Lumea e plin? de tipuri umane, iar adolescen?ii sunt cei care vor neap?rat s? arate c? aceast? mul?ime de caractere e infinit?. Al?ii impun respect, al?ii te las? rece. Iar ?n tot acest en-gross de caractere cu chei?? nu po?i s? nu-i simpatizezi pe unii.
De exemplu ?ntotdeauna mi-au pl?cut oamenii de?tep?i care nu respect? regulile. ?nchipui?i-v? cum ar ar?ta ?eful(a) clasei, sau ?tiu eu premiantul(a) clasei ?mbr?cat(?) indecent sau ?n haine de rapper cu pachetul de ?ig?ri ?n buzunar. Din p?cate ace?tia sunt din ce ?n ce mai pu?ini ?i pe cale de dispari?ie ?i nu-i mai cuno?ti dec?t din auzite.
Majoritatea dexterilor ?nva?? de fric?. Nu de frica p?rin?ilor. Faza asta a trecut din ?coala general?. ?nva?? din frica de a fi ?n urm?, ?i cu speran?a c? va veni o zi c?nd ei vor fi ?n top ?i nu ?mecherii din ultima banc? ce joac? poker ?i merg ?n fiecare zi la o bere. Ba mai vezi c?te unul care ?nva?? c?t un inginer ?i-l vezi la urm? c? se face profesor.
?n schimb sunt aceia care ?nva?? pu?in, dar rumeg? mai mult. ?ntotdeauna mi s-a p?rut interesant s? v?d un om care ?i scandalizeaz? pe ceilal?i prin vorbele lui murdare ?i prin comportamentul lui, dar capabil s?-l ?n?eleag? pe Platon sau mai ?tiu eu ce filozof. Probabil v? g?ndi?i c? astfel de oameni nu exist?. Binen?eles voi ?nv??a?i ?ntr-un mediu ?curat? ?i n-ave?i nevoie de astfel de specimene. Cunosc cel pu?in dou? exemple de tineri care au fost exmatricula?i din liceu, de la facultate ?i care ?nc? sunt c?uta?i ?i aprecia?i pentru talentul lor ?n programare. Mai cunosc deasemenea alt t?n?r care a fost to?i anii de liceu oaia neagr? a clasei ?i care a luat peste 9 ?n bac la mate. Bine?n?eles acesta e un exemplu comun pe care ?l ?nt?lne?ti ?n fiecare an ?n perioada bac-ului, dar de ce s? nu apel?m ?i la istorie?
De ce s? nu vorbim de Cantemir o personalitate enciclopedic? care ?i-a tr?iat via?a ca om de geniu ?i om de lume.
De ce s? nu vorbim de Eminescu care a b?ut, a petrecut, a cunoscut femei ( cam ?n exces e drept) ?i care a murit din cauza acestei vie?i dezordonate, dar care a r?mas ?n istorie ca geniu.
De ce s? nu vorbim de corigentul de Eliade?
Probabil unii o s? cread? c? ?ncerc s? fac din mediocrii genii. Nu. Astfel de exemple ?nc? exist?. ?i ?ntotdeauna o s?-i prefer pe oameni ca ace?tia ?n locul unor ipocri?i care ??i termin? cariera de oameni de?tep?i ?ndat? ce ies de pe b?ncile ?colii.

Fără ghilimele

Tr?im ?ntr-o epoc? modern?. De fapt postmodern?. ?i dac? ne plimb?m pu?in pe str?zile postmodernismului ?nt?lne?ti ?i oameni te apuc? frica: nu-i cuno?ti. Habar n-ai cine sunt, dar tu te crezi cine ?tie ce clarv?z?tor ?i-?i spui c?-i cite?ti pe to?i. S? fim serio?i, tr?im ?ntr-o lume de ipocri?i mai mult sau mai pu?in involuntari. Am inventat cuv?ntul-cutie tabu ?n care b?g?m toate temerile noastre ?i l-am ?nf??urat ?n pudoare ?tears?.
Vezi fete care par intrigate c?nd aud cuvinte precum sex, curv? etc. etc. ?i nu pot s? nu m? ?ntreb cum era femeia atunci c?nd roata ?nc? mai reprezenta o curiozitate. Atunci c?nd ac?iona cum ?i dicta instinctul.
Vezi b?ie?i macho, viitori b?rba?i gata s?-?i apere teritoriul, gata s? ?i-l marcheze. To?i vor s? par? duri, to?i vor s? par? idealul lor de b?iat.
Mai sunt unii care fac ce vor. Ace?tia sunt b?rfi?i ?i ar?ta?i cu degetul de oamenii civiliza?i. Pu?i la zid, dar niciodat? batjocori?i pe fa??. Nu. Oamenii civiliza?i se tem de ei. Sunt mult prea duri. Mai duri dec?t idealurile lor. ?i atunci ce pot s? fac? oamenii civiliza?i? P?i inventeaz? cuvinte precum excentric, ciudat, neintegrat ?i dogme de comportament pe care dac? unii le ?ncalc? ajung ni?te paria. Ei sunt parazi?ii, jigodiile din ziua de azi meni?i ?extermin?rii? morale prin tot felul de ?lag?re? precum ?coala, media etc.
R?m?ne?i a?a cum sunte?i. Dac? vre?i ?ncerca?i s? v? ?mbun?t??i?i. Dar niciodat? s? nu fi?i uniformiza?i. Pentru c? de ficare dat? c?nd un obiect mare trebuie uniformizat cu altele mai mici trebuie t?iat. ?i voi nu vre?i s? fi?i t?ia?i.

O strada din Romania

O strad?. Destul de anonim? ca s?-i ?in minte numele. E soare. O bab? st? la poart? protejat? de umbra caisului din poart?. Casa babei – vizavi cu CEC-ul. L?ng? CEC opre?te un BMW. ?n BMW e un rrom. N-am nimic cu rromii. Dar cu ?sta am. ?i nu pentru c? are un BMW. Pentru c? are o portocal?. Pe care o decoje?te. ?i ia cojile ?n m?n?. ?i le arunc? ?n mijlocul str?zii. Baba ?i zice s? le ridice. Rromul se uit? la ea ?i nu zice nimic. Porne?te. Cojile r?m?n ?n mijlocul str?zii. Baba se uit? nemul?umit? la ele ?i intr? ?n cas?. Cojile stau singure la soare. Mai trece o ma?in? ?i le calc?.
Fuck you Romania!

Prieteni adevăraţi

Cu to?ii ?tim ce e ?la un prieten. Ca s? fim siguri, ne uit?m ?n cel mai apropiat dic?ionar. Cam scurt? descrierea, dar asta e: Fiecare dintre persoanele (sau colectivit??ile) legate printr-un sentiment de simpatie, stim? ?i ata?ament reciproc; amic.
Acum, ce ?nseamn? prieten adev?rat? E cumva vreun termen inventat de c?tre cei mult prea preten?io?i, sau chiar exist? cu adev?rat? Eu cred ?n prieteni adev?ra?i; nu cred ?n num?rul lor prea mare, dar sunt sigur c? fiecare dintre noi avem un prieten adev?rat.
Vine un bun coleg ?i prieten (m? ?ntreb dac? doar eu ?tiu chestia asta) ?i-mi spune c? el nu are prieteni adev?ra?i ci prieteni buni. M? rog, nu ?tiam c? exist? ?i prieteni r?i, dar la faza asta m-a jignit. ?i oricine s-ar fi sim?it jignit. S? vin? un prieten ?i s?-?i spun? c? el n-are prieteni adev?ra?i nu mai ?tii ce pielea ta s? spui.
?i acum ?ntrebarea: Oare ca s? fii bun prieten cu cineva trebuie ca ?i el s?-?i ?ntoarc? serviciul ?i s?-?i devin? ?i el cel mai bun prieten? Nicidecum. E exact cazul meu. ?ntr-un fel ciudat de perfid ??i dore?ti ca acesta s? p??easc? ceva ?i s?-i ar??i c? po?i s?-i fii al?turi chiar ?i ?n momentele cele mai grele. Probabil nu va p??i nimic ?i nu vei avea ?ansa s? i-o ar??i. Dar important e ca tu s? ?tii ?i s? crezi lucrul ?sta.
Poate c? nu avem mul?i prieteni adev?ra?i, dar cine nu are un prieten(?) cel mai bun(?)? Deci fiecare are cel pu?in un prieten adev?rat. Prietenul adev?rat e ?ntr-un fel ca perechea potrivit?. Uneori ?l confunzi, sau poate ?l g?se?ti mai t?rziu, DAR PRIETENUL ADEV?RAT EXIST?.
Se trezesc unii care chiar vor s? arunce la gunoi acest termen. Vine colegul de banc? ?i-mi spune c? prieten adev?rat e acela care ?i-ar da via?a pentru tine. Complet neadev?rat. De c?nd p?n? c?nd trebuie s?-?i dai via?a pentru careva ca s?-i ar??i c?-i e?ti prieten adev?rat?
Am spus-o multora: Via?a e scurt?. ?n via?? aduni bani, ma?ini, succes, dar toate-s reci. Singurul lucru cald e sufletul unei persoane. N-ai dec?t s? aduni c??i mai mul?i prieteni ?n via??. Ne-am ?ngr?m?dit to?i pe lumea asta ?i ne-am ?nconjurat de obiecte. Obiectele nu exist?. Semenii no?tri exist?.

Marturisire dupao bere

?ntotdeauna am apreciat cultura de pe strad?. Po?i fi uimit ce poate spune un om simplu cu vorbe simple. De exemplu, uite ce mi-a m?rturisit un fost coleg din general? ?ntr-o zi ?n care plictiseala m? for?ase s? mai ies la o bere ?i s? las cititul deoparte. B?iat simplu. ?i-a picat capacitatea, a ajuns la SAM, dar uneori mai are c?te un moment de luciditate filozofic?. O s? ?ncerc s? reproduc ceea ce mi-a spus, bine?n?eles cu cenzura de rigoare.
?B? Boare, s?-mi bag picioru? de nu era mai bine c?nd eram mai mic. Tr?iam totul cu alt? intensitate. Uite, de exemplu c?nd ??i pl?cea de o fat?. P?i b?, s? crep dac? nu am fost ?ndr?gostit la zece ani. E drept, eram mai pro?ti. Te puneam pe tine s? ?i trimi?i bile?ele de dragoste ?i ?mi venea s? intru ?n p?m?nt de ru?ine c?nd treceam pe l?ng? ea. C?nd eram mai mic m-am ?ndr?gostit la prima vedere. Credeam ?n asta. ?in minte c? nu-mi mai f?ceam temele g?ndindu-m? tot timpul la ea. Odat? i-am dat o lalea. Mi-a z?mbit. Credeam c? mor de fericire. Ce fain era!
Acum ?i cel mai na?pa. N-am mai v?zut o fat? de care s?-mi plac? cu adev?rat. Acum, c?nd vezi o fat? te ui?i la fundul ei, ce ???e are, dac?-i bun? ?n general. Dac? ai norocul s? te ui?i la una, te g?nde?ti cum ar fi s? o regulezi. Mai demult nu era a?a. Atunci nu ne g?ndeam noi la treburi d?astea. Era ceva curat. Povesteai ore-n ?ir de unul singur. Ce fain era. Acum, nu mai cred ?n dragoste la prima vedere. Mai sper, e drept, la o fat? de treab?. De?i ?tiu c? n-o s-o g?sesc degrab?. Am devenit perver?i. Nu mai iubim cum iubeam. Na?pa de tot.?
?i cu acest ?Na?pa de tot? ?i-a terminat tovar??ul m?rturisirea. Mai trase un fum din ?igar? ?i se ?ncepu s? priveasc? g?nditor prin geamul barului. Afar? era noapte. Nu se vedea nimc. ?i totu?i sim?eam c? dincolo de ?ntuneric, prietenul meu vedea ceva.

După majorat

Evenimentul s?pt?m?nii trecute a fost cu siguran?? majoratul lui M??a, un bun coleg, care a avut din nou grij? de colegii lui oferindu-le un majorat de neuitat. De?i a fost ceva b?taie de cap c?nd am ?ncercat s? fac rost de un plic, totul a fost O.K.
Cu toat? distrac?ia, am avut dou? revela?ii:
1.Am ?mb?tr?nit. Pur ?i simplu nu mai pot s? beau t?rie. Am ?ncercat s? o amestec cu energizant, dar degeaba. ?i totu?i m? g?ndesc c? e bine c? nu mai pot s? beau t?rie. ?ansele s? vin treaz acas? au crescut uimitor. Mai mare dragul s? te treze?ti diminea?a la 11 f?r? vreo? durere de cap.
2.Sunt la?. ?sta e adev?rul. ?n momentul ?n care e?ti ?nconjurat de oameni curajo?i ?i realizezi c? nu e?ti ca ei e clar c? e?ti la?. Lumea distra. Lumea dansa. Lumea… ?i ?n mijlocul lumii o fat? ?n scaun cu rotile se distra ?i ea. Fata f?cea parte din lume. Fata nu a fost marginalizat?. Fata z?mbea. Fata… Lucrurile astea te fac s? te g?nde?ti: dac? eu eram ?n locul ei nu cred c? eram ?n stare s? merg la o petrecere. Sunt oameni normali care mimeaz? o febr? s? nu vin?. Dar fata se distra. Fata ??i tr?ia via?a.
Tr?ind ?n ve?nica obi?nuin?? uit?m c?t de noroco?i suntem. Uit?m ?i ne mir?m c?nd vedem oamenii ace?tia curajo?i. Sim?im c? murim c?nd tr?im un moment penibil, c?nd lu?m o not? proast?, c?nd nu suntem b?ga?i ?n seam?, c?nd suntem jigni?i ?i uit?m de oamenii care ?nfrunt? ?n fiecare minut prejudec??i, priviri ap?s?toare. Vreau s? v? ?ntreb: sunte?i curajo?i? Ce v? face s? crede?i asta? G?ndi?i-v? de dou? ori ?nainte s? v? considera?i curajo?i. Pentru c? curajul se ?nt?lne?te doar la oameni ?ncerca?i de necazuri ?i nicidecum la oameni victorio?i ?i de succes.